Andy

Simpli muritori...

Venim pe lume cu un scop,pentru un motiv anume,din dorinţa altora,dintr-o întâmplare sau dintr-o greşeală.Sintem produsul finit a două entităţi separate ce se contopesc şi au ca rezultat o altă entitate.Sintem depozitarii trecutului tuturor entităţilor din spatele nostru şi donatorii creaţiilor următoare.Sintem supuşi naşterii,vieţii şi mai ales morţii,într-un periplu ciclic,neobosit şi infinit.
Pe măsură ce respirăm,îmbătrânim.Cu fiecare gură de aer ne supunem universalităţii,pănă ce respiraţia devine tot mai greoaie,până ce suflul din noi nu mai există,până cind firul poveştii unei vieţi se termină.Rămâne în urmă finalul epic ,,a fost odată'' şi amintirea...chipurile zimbind din tablouri,frumuseţea unui zimbet împietrit de moarte şi mâinile reci...altădată atât de calde...
În noi zac amprentele timpului trecut,în noi e timpul mort şi cel ce va urma.Şi eu şi tu vom ajunge la fatalitatea supremă...Sintem la fel,organisme vii,susţinute şi angrenate în viaţă de mecanismele interne.Sintem pământ...dar poate la frământarea sufletelor noastre aluatul a fost puţin diferit.Şi iubim cu patimă,luptăm cu patimă pentru tot,iar mai apoi realizăm că luptăm pentru nimic.Eu am încetat să mai lupt,deşi ştiu că am dreptatea alături.Nu mai vreau să lupt,nu mai pot să lupt şi mai ales nu mai are rost.Rezultatul final va fi mereu acelaşi.Şi indiferent cât de curată sau adevărată e lupta mea,percepţia celorlalţi rămâne aceeaşi,în funcţie de propriile dorinţe,propriile motive,propria mentalitate.
Mă întreb de ce,dacă Dumnezeu ne-a înzestrat cu inimă nu ne-a oferit şi capacitatea transferului emoţional?!Poate aşa ne-am înţelege unul pe celălalt...am reuşi să distingem mai uşor adevărul de minciună.Reflectând asupra acestei idei,realizez că de fapt transferul emoţional există şi este posibil,dar nu depinde în totalitate de o singură persoană.În mod inutil eu încerc să arăt,să demonstrez anumite lucruri,de altfel reale...dacă cel căruia îi este adresat transferul nu doreşte acest lucru,atunci vorbim poate de un blocaj emoţional,altfel decât cel întilnit în tratatele de specialitate.Ca un drum spre Paradis ce se transformă în cursă gratuită spre Infern,pe o rută prestabilită şi fără bilet dus-întors.
Rezultatul...ei bine încă nu l-am aflat...Încet dar sigur,sufletul se transformă într-un lagăr al durerii.Dar poate că atunci când toate vor fi uitate şi îngropate...se va naşte Omul Nou...