Pagini

03 iulie 2010


Ultima petala de lumina...

Obisnuiam sa merg pe curcubeu. Obisnuiam sa ma imbat de inaltimea lui cind ne sarutam sub binecuvintarea clipei de dumnezeire. Dar nu stiam cit de usor e sa faci un pas gresit si sa aluneci, nici cu cita repeziciune aveam sã cad. Si iata-ma acum uitindu-ma fara nadejde in sus, in urma, la virful de lumina unde ai ramas
Caut in amintire momentul cind mi-ai spus ultima oara „Te iubesc''. Nu deslusesc acea clipa anume, fiindca ea era atunci doar o infinit mica parte a unui manunchi de luminã si iubire. Dar acum inteleg ca, daca as fi stiut ca este pentru ultima oara, ti-as fi adunat cu grija vorbele si le-as fi-mpodobit cu stele.
Dar acum e tirziu. Am cazut de pe curcubeu si din iubire. Si tot ce mi-a ramas e doar aceasta petala de lumina ce mi s-a agatat in par cind am cazut. E singura ce s-ar mai putea intoarce vreodata in lumina in care ai ramas, sa-ti mai aduca un semn de la mine. De aceea am sa-ti scriu pe ea citeva rinduri.
Nu mi-ai iertat niciodatã nimic, oricit as fi vrut sa-mi spui, imbratisindu-ma, ca ma ierti si mã iubesti ; iar acum sunt nevoita sa-mi accept infringerea de a trebui sa plec pentru ca nu mai pot duce cu mine atita vina. Si sper doar ca, fiind pentru ultima oara inainte de a pleca pentru totdeauna din viata si din amintirea ta, ma vei ierta.
Iti cer iertare fiindca te-am mintit. Te-am mintit in ziua cind am inteles ca-i ranesti pe cei a caror iubire n-o vrei, desi ea nu-ti cere nimic. Si pentru ca n-am mai putut indura sa ma ranesti, a trebuit sa te mint ca nu te mai iubesc, cistigindu-mi astfel pacea de a te iubi in taina, in soapta si tacere, fara ca tu sa stii. Si acum indraznesc s-o spun, fiindca stiu ca, daca vreodata petala de lumina purtind ultima mea scrisoare va ajunge la tine, eu voi fi deja departe, intr-un alt anotimp, si nu ma vei mai putea rani, o ultima oara, pentru vina de a te fi iubit mai mult decit ai vrut.
In ultima noapte visata alãturi de tine, ti-am asternut pe frunte trandafiri. Si am plecat purtind pe frunte, aievea, ca dar de adio, cununa pe care mi-ai impletit-o tu, din spinii lor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu