Andy

De vorba cu un gind...

E greu sa te aduni din ginduri. Si poate inca si mai greu sa le vorbesti, fara sa ai impresia ca esti inconjurat de oglinzi care reflecta imagini diferite. Caci gindurile nu sunt legate doar de ceea ce exista; ele sunt dorinte ale prezentului impletite cu amintiri si sperante de viitor. In care din oglinzi sa te privesti mai intii, cind uneori dorintele, sperantele si amintirile par sa-si ia locul una alteia, ca intr-un haotic joc de-a baba oarba?
Intr-una din oglinzi vad pe cineva singur, stind deoparte, uitindu-se cum celorlalti le sunt iertate greselile mereu si mereu si amintindu-si ca el fusese alungat de linga ei pentru o singura greseala. Nu stiu daca aceasta oglinda e amintire… scena mi-o amintesc vag ca intr-un vis, iar cel alungat sta cu spatele, nu pot vedea cine este. Sa fie deci o amintire sau o teama venita din oglinda celor care inca nu s-au intimplat ?
In alta oglinda vad pe cineva lovit si ponegrit de cei pe care ii ajutase, carora le fusese aproape… si stiu ca aceasta e oglinda amintirilor, oricit de mult as vrea sa nu fie. Si trec mereu printre oglinzi de ginduri cautindu-ma in ele.
Intr-una din oglinzi l-am vazut si pe el, intr-o strafulgerare scurta, atit de scurta ca nu am apucat sa-mi dau seama care oglinda era. Oare a fost, a trecut prin viata mea aievea, va fi sa vina cindva sau doar l-am visat ?
De ce taci, gindule ?