Andy

   Suflete papadii...

   Dacă am fi doar suflete, fără chipuri, fără straie, fără irişi coloraţi...cum ne-am iubi? Dacă am fi pete galbene de diferite densităţi ce s-ar legăna între cer şi pămînt ca gămăliile de păpădie...în suflete sferice, dar fără de braţele ce mîngîie şi înşfacă, strîng şi cuprind, fără ochii ce izvorăsc lumini, ce roagă sau blestemă...ce licăresc ori simplu tac..seci şi trişti...cum ne-am privi fără de ochi? În suflete prin suflete?

    De fapt, nu am şti că ne-am putem privi..nu am şti că ar trebui să avem picioare care să păşească accelerat, care să încetinească de emoţie, de frică, care să salte de exaltare...nu am şti că nu avem zîmbete, nici lacrimi, nici voci...am fi fericiţi că suntem globuri galbene şi poate şi dragostea ar fi alta..fără aparenţe, fără alternative...suflet pentru suflet.

  Tu ţi-ai dori aşa o dragoste?

  Eu - nu, dar eu sunt o neştiutoare...