De ce?!...
Am ajuns acasa cu ochii inotind in lacrimi...Nu inteleg...nu pot sa inteleg...De unde?!...De ce?!...Nu pot sa inteleg!...Am petrecut o parte din viata mea si inca o voi mai face,pentru scurt timp,intr-un oras frumos din inima Ardealului,un loc unde se spune ca si oamenii sint la fel de frumosi ca si locurile...Iar daca oamenii au privirea frumoasa,eu stiu ca trebuie sa aiba si sufletul frumos,blind si plind de compasiune pentru cei neajutorati...Atunci,de ce,fara mila,fara ezitare si fara sa foloseasca frinele a spulberat viata nevinovata a unui pui de pisica,pufoasa si gri, ,,uitata'' de un stapin ,,bun''?!De ce?!Din graba,din nepasare,din prea mare dragoste pentru Dumnezeu?!De ce?!...Da...ma voi comporta si eu ca restul lumii,probabil,gindindu-ma ca asa a fost sa fie,incercind sa uit...De ce?!...Am intrat in casa plingind,speriindu-mi cele doua pisici frumoase,Iris si Cara,care m-au asteptat toata ziua...nu intelegeau...De ce?!...Am deschis mess-ul...Cautam,asteptam,fara sa vreau,o bucurie,o imagine,un cuvint care sa imi mangaie privirea...De ce?!...Ca ,,bucuria'' ultimei ore sa imi fie completa,primesc un link cu o reteta de pizza de neuitat...De ce?!...Ca sa imi amintesc de cite ori as gati-o ca ii gateste si ei,acea pizza...de neuitat...incercind sa ma uite pe mine...Acum el se intreaba ce a gresit,cind de fapt imi oferea doar o reteta...are in minte...De ce?!Se intreaba de zeci de ori,cind de fapt raspunsul este o intrebare...De ce?!Acesta este linkul unde veti gasi acea pizza,gatiti-o,daca vreti,eu nu vreau sa ii simt mirosul niciodata!...
http://adamache-laura.blogspot.com/2009/03/pizza-8-minute-la-tigaie.html...
De ce?!Nu am sa accesez niciodata acel link... De ce?!...Acum,pentru ca linistea sa imi stearga lacrimile,am sa va povestesc despre pisicile si cateii Cetatii Eterne...De ce?!...Asa,veti intelege de ce iubesc atit de mult albastrul Italiei.. De ce?!...De ce sarut iarba Toscanei...De ce?!...De ce ma imbata parfumul Romei...De ce?!De ce eu sint a acelor locuri...De ce?!
Pisicile fericite ale Romei...
Se numeste Il Principe si isi poarta regeste tinuta maiestuoasa, prin adevaratul imperiu care i se asterne... la cele patru picioare: de la Coloseum la Arcul lui Constantin, urcand apoi Via Sacra inspre Forul Roman.
Isi vede indiferent de treaba, printre miile de turisti care ii calca teritoriul zi de zi, si se tolaneste cu nonsalanta pe vestigiile din inima Romei, ca un adevarat imperator. "Legiunea" sa: cateva sute de pisici vagaboande, care si-au gasit adapost intre ruinele imperiului de mult apus. De fapt, cea mai mare colonie din Roma, care numara peste 400.000 de feline, cu cozi stufoase si ochi de smarald. Cel mai important adapost al pisicilor Romei se afla la Torre Argentina si e trecut pe harta orasului drept "obiectiv turistic principal", pentru toti vizitatorii care ajung in capitala Italiei.
Desi fara stapani si de multe ori fara un acoperis stabil deasupra capului, micile feline "vagaboande" ale Romei au, de fapt, o viata de invidiat: sunt libere, dar in acelasi timp extrem de bine ingrijite, de catre celebrele gattare, femeile care umbla toata ziua prin oras, tragand dupa ele carucioare pline cu mancare pentru pisici. Isi impart de dinainte traseele si isi invata animalele pe care le au in grija la ce ore sa se stranga, pentru a-si primi portiile generoase. La Coloseum, Il Principe, motanul cel falnic, este programat pentru ora cinci dupa-amiaza. Giovanna Maria, femeia care il are in grija, desface cateva conserve pentru el si pentru alte doua pisici care il insotesc, Lola si Angela. Cei trei se poarta ca niste adevarate vedete: coboara agale pe Via Sacra si se pun tacticosi la masa, in timp ce zeci de aparate de fotografiat ii imortalizeaza din toate partile. In timpul acesta, la gattara imi deapana povestea ei: a venit la Roma tocmai din sudul tarii, din Calabria, pentru a se dedica pisicilor din oras. Are acasa sase, si in grija vreo 70, in zona Coloseumului si a Dealului Palatin.
Cumpara mancare din donatii, uneori mai generoase, alteori mai saracacioase, si e suparata pe primaria orasului ca nu depune eforturi mai mari pentru protejarea pisicilor fara stapan. Asta, in conditiile in care Roma are reguli speciale pentru aceste animale, care sunt considerate oficial ca facand parte din "patrimoniul biocultural" al orasului. Legea interzice vatamarea lor, iar serviciile veterinare le monitorizeaza cu grija, deparazitandu-le si vaccinandu-le periodic. Pentru comercianti, pisicile Romei sunt chiar o sursa frumoasa de venit, ele fiind imortalizate in zeci de vederi si calendare, in situatii dintre cele mai ingenioase: atarnand pe colonade sau tolanindu-se pe degetele statuilor ridicate in memoria marilor cuceritori romani.
Il Principe isi termina cina, exact la lasatul intunericului. Se intinde satisfacut si se uita cu totala indiferenta la cei cativa zeci de porumbei care au aterizat in jurul lui, asteptand, si ei, cate ceva de-ale... ciocului. Ultimele aparate de fotografiat se inghesuie in preajma, inainte ca motanul roscat sa se strecoare printre gratiile de fier de langa Arcul lui Constantin si sa dispara printre ruinele imperiale, pe care le cunoaste mai bine ca oricine.
Preluat din Formula AS...doamna Sanziana Damian
Cainii si pisicile Romei
Cine n-a auzit de Villa Borghese?
Un palat splendid, aflat in "inima Romei", avand "in coasta" un imens parc natural - cu palmieri, pini, arbusti de tot felul, platani batrani, cu scoarta albita, parca patata de razele lunii. Iarba-vesnic-verde, brazdata de poteci naturale. Un spatiu larg, inundat de soare si de lumina. Un spatiu ce aminteste de inceputurile Cetatii Eterne, de timpurile in care, acum peste 2500 de ani, incepea sa se alcatuiasca unul dintre cele mai frumoase orase ale lumii. O vreme in care Omul era frate cu Natura...In acest spatiu mirific, in care vuietul cetatii nu indrazneste sa se strecoare, primaria orasului Roma a infiintat, spre lauda ei, "Fondazione Bioparco di Roma". Aici se afla "La Valle dei cuccioli" (Valea Catelusilor), un loc in care, in fiecare zi a saptamanii, dar mai ales duminica, stapanii unor caini de tot felul - rase scumpe ori maidanezi - pot veni cu prietenii lor necuvantatori, ca sa-i lase sa alerge liberi, nebuni de fericire, pe peluzele acelea verzi. Odihnindu-se pe cate o banca, barbati, femei, mai tineri ori mai batrani, eleganti ca-n revistele de moda italiene, ori imbracati lejer, in jeansi si tricouri, isi supravegheaza afectuosi protejatii dezlantuiti in curse nebune.
Am vazut cu ochii mei acest adevarat "Rai" pentru animale si mi-am dorit imposibilul: adica sa existe un astfel de loc si la Bucuresti, precum si in toate celelalte orase ale tarii, unde exista stapani de caini... Si tot acolo, in "Bioparco di Roma", se afla "Centrul de Adoptie a Cainilor". N-am vrut sa-l vizitez... Stiam ca nu-i pot lua pe toti la mine - ba chiar pe nici unul. Acasa ma asteapta cei doi caini ai mei, salvati tot din strada... Totusi, am urcat pe poteca pietruita ce duce spre acel loc. O fata frumoasa, blonda, in jeansi si-un tricou trandafiriu, mi-a aratat custile mari ,spatioase, din lemn, farfuriile curate din inox, pline cu hrana si cu apa. N-am inaintat prea mult in acest spatiu al deznadejdii si al sperantei, dar am avut norocul sa vad cu ochii mei cum un caine mare, foarte trist, cu blana neagra, luminata cu alb, a fost adoptat de o fata si un baiat de conditie foarte modesta...
Si tot in Cetatea Eterna triumfa, inca de acum 2000 de ani, "I Gatti di Roma" - "Pisicile Romei". E vorba despre mii de pisici fara stapan, care lenevesc la soare pe pietrele Colosseumului. Rude mici, capricioase, independente, ale felinelor ce misunau in vremea imperiului roman, in "subsolurile" infricosatoare ale colosului, in care lei si tigri infometati erau tinuti anume pentru ca, la ceas potrivit, sa sfasie, spre deliciul aristocratiei imperiale, sclavii adusi de pretutindeni...
Numai ca Pisicile Romei nu fac nici un rau! Dimpotriva. Ele imprastie frumusete. Sunt iubite, ocrotite de "persoane particulare", care le aduc zilnic mancare si apa, precum si de Municipalitate.Intr-adevar,in fiecare dimineata,o masina a primariei soseste "la tanc" pentru a aseza, jur-imprejurul Colosseumului, hrana zilnica, bunatati inventate anume pentru "zeitele Romei".
Si pentru ca sa nu le uit, cumva - Doamne fereste! - mi-am oferit un mic cadou: un calendar cat o carte postala, al anului 2010, cu "I Gatti di Roma", impodobit cu fotografii realizate de un mare artist: Giancarlo Gasponi. Ele infatiseaza aceste minunate fapturi cu mustati si blanita, lasate anume de Dumnezeu, pentru ca acolo, la Roma, sa incalzeasca marmura statuilor eterne, pe care si-au facut culcus. O demonstratie de toleranta si afectiune umana ce egaleaza, ca frumusete, vestigiile Cetatii Eterne.
Preluat din Formula AS...doamna Silvia Kerim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu