Dureri ascunse...
Sunt flori care-si înclina boiul si mor topite de visare,
Mai sunt si ochi ce plâng în noapte si-adorm când soarele rasare,
Mâhnite-s florile acele, dar jalea lor cine-o mai stie?
Cine-a-nteles cît plâns ascunde sub ochi o dunga viorie?
Cît praf de flori nu cerne vântul de-a lungul zilelor de vara,
Si totusi vesela-i gradina. Pe-un ram, sfiosi, visau asara
Doi trandafiri ca doi prieteni, si azi vîrtejul de petale
Acelui ofilit, în roate, da celui de pe ram, ocoale…
Ca ei, tii minte, stam alaturi…Dar tu nu poti sa mai tii minte:
Ochii închisi nu mai viseaza si foile ce mai-nainte
Erau o floare rosie-acuma-s doar un prilej de amintiri,
Iar viata re-nnoita-ncepe din purpura de trandafiri.
Asa mor florile-n nestire, asa-si sting ochii buni lumina
Si-n preajma vietii care râde, cine-ar gândi, privind gradina,
Ca sub surâsul ei s-ascunde o ne-ntrerupta agonie!
Cine-a-nteles cît plâns ascunde sub ochi o dunga viorie?
Dimitrie Anghel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu