Tu,eu si marea...
Chiar dacă uneori brize sălbatice au biciuit scoicile,chiar dacă uneori alge putrezite au murdărit ţărmul,chiar dacă sirenele au amuţit,marea a rămas acceaşi.E o mare de scoici în inimă şi tot ce simt.Poate doar valurile,mereu la fel,mereu altele,poate doar ele să fi alintat pescăruşii. Dar şi ele se îndreaptă mereu spre ţărm.Acelaşi ţărm.Şi eu spre acelaşi tine.Tu nu ai nimic în comun cu marea.Poate doar ochii...De fapt,intr-o zi,când am dus o scoică la ureche să-i ascult pianul,mi-a spus că marea e geloasă pe albastrul din ochiCe nebunie e în mare!
Copilul mării adoarme învăluit în căldura mângâierilor albastre.În noaptea asta copilul mării şi-a dezbrăcat sufletul şi l-a pictat în albastru.În noaptea asta,copilul mării îşi odihneşte dragostea la ţărm,pe prosopul mângâierilor albastre.Sufletul n-are costum de baie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu