Andy

Legenda florii de Nu mă uita...

Cind bunul Dumnezeu dadu viată florilor tot floraretul statea voios si se uita la piciorusele subtirele,pe care totusi se tinea atit de bine.Apoi,florile privira frunzisurile lor verzi,atat de gingase si atît de impodobitoare...si le leganau incet in racoarea diminetii,ca pe niste aripi usurele.
Cea mai mare bucurie le facu insa coronita mindra,pe care o asezase Dumnezeu în capul fiecarei flori;unele aveau cununa alba,altele albastra,altele rosie sau galbena.In cele din urma,fiecare floare capata si un nume si i se hotarî si locul unde sa creasca si sa infloreasca totdeauna.
Atunci florile se împrastiara care încotro si se bucurau foarte mult de rochitele lor mindre,colorate si de numele pe care il cspatasera.Unele se dusera in gradina sau în lunca...altele se aşezara pe cimp.
Multe se adinciră in padure ori se urcara pe dealuri si pe inaltimile muntilor. Asa,fiecare floare isi alese un locusor potrivit...si acolo înflorea voioasa,sub razele calde ale soarelui.
Numai o floricea maruntica şi gingasa,cu petalele albastre ca cerul,statea trista la marginea unei ape şi plingea,fiindcă isi uitase numele.
Pe înserate,cînd Domnul trecu peste vai şi dealuri,pentru a vedea cum le mai merge florilor,ajunse si la locul lingă care se tinguia floricica albastrie.
,,-De ce plîngi''?-o întreba Ziditorul-Lumii.
Floricica povesti cît de bucuroasa era de rochita ei frumoasa,dar ca s-a jucat cu undele apei si si-a uitat numele.Dumnezeu ii spuse:
,,-Floricico,de ce n-ai venit la mine?Ca să nu mai uiţi nici de mine,nici numele tau,sa-ti zici de acum încolo ,,nu-mă-uita”.
Si asa a ramas.
Dumnezeu,pleca mai departe zicind:,,Va veni un timp,cind mina omenească nici te va mai sadi,nici te va mai culege şi oamenii te vor calca în picioare,precum vor calca peste inimile lor,fără a-si mai aduce aminte ca ceea ce odata s-a iubit nu trebuie a se uita şi ura va ţine loc mare in viata omului si ma vor uita si pe mine,caci omul va fi cel dintai,care va aduce pe pamint ura,crima si uitarea...si capat la toate va fi moartea.”