Citate Nicolae Steinhardt...
De ce îi este omului de astăzi foame?De iubire şi de sens.
Ce înseamnă credinţa?Încrederea în Domnul deşi lumea e rea,în ciuda nedreptăţii,în pofida josniciei,cu toate că de pretutindeni nu vin decât semnale negative.
Un singur lucru nu poate Dumnezeu:să ne mântuiască fără consimţământul nostru.
Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea:liniştea şi pacea–bunurile supreme.
Evenimentul eliberării se apropie şi poate avea loc din clipă în clipă.În mica celulă de la Zarca, singur,îngenunchez şi fac un bilanţ.Am intrat în închisoare orb,cu vagi străfulgerări autogene ale beznei,care despică întunericul fără a-l risipi şi ies cu ochii deschişi.Am intrat răsfăţat,răzgâiat. Ies vindecat de fasoane,nazuri,ifose.Am intrat nemulţumit. Ies cunoscând fericirea.Am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri. Ies nepăsător. Soarele şi viaţa îmi spuneau puţin.Acum ştiu să gust felioara de pâine cât de mică. Ies admirând mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul.Ies împăcat.Cu cei cărora le-am greşit,cu prietenii şi duşmanii mei,ba şi cu mine însumi.
Creştinismul reprezintă o trecere de la dreptate la dragoste.
Nimeni să nu silească pe aproapele său,nici măcar pentru a-i face bine. Nici Domnul nu intră nechemat.
Curajul e taina finală;învinge acela care este dispus să moară.
Situaţia creştinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote.E om şi i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat şi e murdar şi trebuie să se întoarcă la ceea ce a fost menit a fi.Altfel spus,el trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este.
Poate că definiţia eroismului şi a sfinţeniei nu este decât aceasta:să faci imposibilul posibil.
Dăruind lumina pe care nu o ai,o vei dobândi şi tu.
Creştinismul nu ne oferă un mijloc miraculos de a scăpa de suferinţă,ci ne pune la îndemână miraculosul mijloc de a o îndura.
Mai ameţitoare vorbe nu s-au rostit niciodată, afară de:Cred,Doamne,ajută necredinţei mele. Despre care îmi spun că dacă din toată Biblia n-ar rămâne decât ele,ar fi de ajuns pentru a dovedi esenţa divină a creştinismului.
Dumnezeu iubeşte nevinovăţia,nu imbecilitatea.
Pe Cruce,s-au unit Dumnezeirea cu omenirea.
Vine mereu în istorie o clipă când cei care afirmă că doi plus doi fac patru sunt pedepsiţi cu moartea.
Biruinţa nu-i obligatorie,obligatorie e lupta.
Nevoia de credinţă o socotesc drept lucrul cel mai natural.
Crucea,geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri,e unirea dintre spiritual şi material,e metafora dublei noastre naturi: duhovnicească şi pământeană.Ea ne rezumă,ne recapitulează,ne reprezintă grafic şi cardinal,ne expune în dubla-paradoxala, perpendiculara,fundamentala-noastră solemnă şi derizorie situaţie de făptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer.
Adevărul ne face liberi.
Trebuie să avem mintea aspră şi inima blândă.
Există momente în care deznădejdea pare a fi singura soluţie şi numai strigătul instantaneu îţi poate controla angoasa.Există şi o fericire exaltată dacă, în loc de a urla spui:Îţi mulţumesc, Doamne,că m-ai făcut om şi m-ai înzestrat cu liberul arbitru.Pot îndura,pot răbda.Nu cârtesc,nu mă vait,nu mă dau bătut,mă ţin tare,sfidez realitatea,o fac de ruşine şi ocară.Nu degeaba m-ai făcut om.
Credinţa e suprema armă secretă,care anihilează toate necesităţile,împrejurările şi pulverizează hazardul.
Doar Dumnezeu există,restul tot nu-i decât ipoteză.
Aflarea adevărului însingurează.
Morala e izvorul libertăţii,morala e condiţia libertăţii,morala e pavăza libertăţii.
Vrem să fim iertaţi dar nu suntem dispuşi să iertăm şi noi.Vrem să ni se acorde atenţie şi să ne fie luate în seamă toate drepturile, dorinţele,de nu şi capriciile,luăm însă foarte grăbit şi împrăştiat aminte la nevoile,doleanţele şi solicitările celorlalţi.Ceilalţi!Ei ne apar undeva,departe, un soi de fantome pierdute în ceaţă.Ni se pare de fapt,că toţi cei din jurul nostru au obligaţii faţă de noi,iar noi faţă de nimeni,niciodată.Toate ni se cuvin,tot ce facem e bun şi îndreptăţit,numai noi avem întotdeauna dreptat.
Răul poate să-l facă oricine,cât de nevoielnic ar fi.Binele însă e numai pentru sufletele tari şi firile călite.
După ce L-ai cunoscut pe Cristos,îţi vine greu să păcătuieşti,ţi-e teribil de ruşine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu