Astăzi,ne despărţim...
Astăzi,nu mai cîntăm,nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem:-Aşa trebuie sa fie..
Alături,umbra albastră
pentru adevăruri gândite sta mărturie.
Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasma, bucatele.
Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Intre noi,lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blana vărgată.
Nimeni nu va şti ca suntem tot atât de aproape
şi ca,seara,sufletul meu,
ca ţărmul care modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău...
Astăzi nu ne sărutăm,nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.
Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru,pământul.
Nu peste mult timp are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu