The brave and gentle Andy... In memoriam Andy Withfield. Champion of Capua. Champion of our hearts. Bringer of rain. Everytime it rains, I remember it. I began to love the rain...Andy , you came into our hearty and now you will never leave it . We will always miss you...more than you will ever know , The Whitfields will always be in our thoughts and prayers and you will never , ever be forgotten!
31 octombrie 2010
30 octombrie 2010
Bucovina,pamint romanesc...
La Bucovina
de Mihai Eminescu
N-oi uita vreodată dulce Bucovină,
Geniu-ţi romantic munţii de lumină,
Văile în flori,
Râuri resăltînde printre stânce nalte,
Apele lucide-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori.
Ale sorţii mele plângeri şi surâse,
Îngânate-n cânturi îngânate-n vise
Tainic şi uşor,
Toate-mi trec prin gandu-mi,trec pe dinainte,
Inima mi-o fură şi cu dulci cuvinte
Îmi şoptesc de dor.
Numai lângă sânu-ţi geniile rele,
Care îmi descântă firul vieţii mele
Parcă dormita;
Mă lăsară-n pace,ca să cânt în lume,
Să-mi visez o soartă mândră de-al meu nume
Şi de steaua mea.
Când pe bolta brună tremură Selene,
Cu un pas melodic,cu un pas alene
Lin în calea sa,
Eol pe-a sa arpă blând răsunătoare
Cânt-a nopţii dulce,mistică cântare,
Cânt din Valhala.
Atunci ca şi silful ce n-adoarme-n pace,
Inima îmi bate, bate,şi nu tace,
Tremură uşor,
În fantazii mândre ea îşi face cale,
Peste munţi cu codri,peste deal şi vale
Mână al ei dor.
Mână doru-i tainic colo,înspre tine,
Ochiul îmi sclipeşte,genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel,totdeauna când gândesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
Bucovina mea!
22 octombrie 2010
Citate Richard Wurmbrand...
Dacă i-am mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce face pentru noi,nu am mai avea timp să ne plângem.
Spre cer avem totdeauna libertate absolută;spre pământ totdeauna suntem în condiţii.
Dacă nu ai nimic bun de dăruit lui Dumnezeu,dăruieşte-te pe tine însuţi.
Pentru a judeca drept,nu asculta numai toate vocile,ci ascultă şi toate tăcerile.
Când ai dăruit totul lui Dumnezeu,afară de inima ta,să ştii că n-ai dăruit nimic.
Oamenii ştiu să vegheze când interesul lor pământesc este în joc.Petru,care doarme în grădina Ghetsimani,a vegheat altă dată o noapte întreagă ca să pescuiască.
Bogăţiile vremelnice sunt câştigate prin cereri,darurile spirituale prin renunţări.
Inima este ca marea,păstrează în adâncul ei tot ce a primit.
Dacă nu îl vezi pe Dumnezeu, aceasta nu înseamnă că El nu există.S-ar putea să însemne că tu eşti orb.Orbirea nu e o calitate.Este numai absenţa luminii.Astfel,ateismul este absenţa cunoaşterii adevărului.Vei bâjbâi,dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu.
Nimeni nu va fi întrebat la ultima judecată cât de mult a suferit,ci cât de mult a iubit.
Adevărul n-are nevoie de apărare.Cum n-ai să înveleşti soarele într-o pătură ca să-l fereşti, tot aşa şi adevărul.Lasă-l să lumineze.
Nu te uita înapoi!Nu te uita la valea din care ai venit!
Orice cădere în păcat este reparabilă;căderea din credinţă,nu.
Binecuvântările cele mai înalte vin îmbrăcate în hainele cele mai grosolane.
Am călătorit prin toată lumea şi am văzut multe lucrări de binefacere în spitale creştine, orfelinate evreeşti,chiar şi case de bătrâni budiste.Ai putea tu să‑mi dai un singur exemplu de stabiliment de binefacere ateist?
Credinţa numai atunci este credinţă, când este nemuritoare.
20 octombrie 2010
Articol preluat de pe blogul unui iubitor de animale caruia (careia) ii multumesc ca exista,daca ar fi mai multe persoanea ca el (ea),sint sigura ca viata noastra ar fi mai buna..Iti multumesc in numele privirilor lor speriate si blinde!...http://xnici.wordpress.com/2010/05/18/ce-simte-un-caine-cand-isi-asteapta-moartea/
CE SIMTE UN CAINE CIND ISI ASTEAPTA MOARTEA?!
Ora 18.10 – sosesc in fata TNB-ului si imi leg esarfa rosie la gat. Imi pun toata speranta in aceasta manifestare. Printre iubitorii de necuvantatoare se simte o energie aparte. O energie pozitiva, care te face sa te simti fericit. Toata dragostea neconditionata pe care un iubitor de necuvantatoare o simte, iti patrunde in suflet si simti ca ii iubesti pe toti, ca ai face orice pentru a salva aceste suflete nevinovate. Ii imbratisez cu privirea, le multumesc in gand tuturor ca sunt aici si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat sentimente normale. Ii multumesc mamei ca ma sustine si este alaturi de mine. Intr-o fractiune de secunda ma gandesc la toti cei care nu-mi sunt alaturi acum, dar nu le port pica. Nu pot. Un om care iubeste animalele, iubeste si oamenii.
Pasesc apoi pe iarba pentru a ma intinde. In momentul in care am culcat capul pe iarba, nu mai eram om. Eram un catel. Pentru cateva minute am simtit ca un catel. Am fost batuta si apoi lovita cu un cutit in gat. Oasele mele fragile au parait sub loviturile de picioare ale oamenilor rai. Toti participantii la flashmob au devenit puii mei. Au fost otraviti, electrocutati sau striviti de ciment. Ii vad pe cei care au facut acest lucru, rad si isi sterg mainile de sange. Nu i-as musca. I-as invata sa ma iubeasca. Ahhhh, cata durere… Din gat mi se prelinge un fir de sange rosu si fierbinte. Tocmai am fost “eutanasiata”. Instinctul matern ma indeamna sa ma ridic si sa-mi salvez puii, dar nu mai am putere. Imi privesc labutele din fata si observ ca mi-au fost taiate, iar coada imi atarna ca un ciot. Ma doare cumplit tot trupul, tremur si imi este frica, dar puii mei sufera si au nevoie de mine. Inca ii mai aud cum scancesc ca niste copii, iar unii se tarasc sa vina spre mine. Nu au mai ajuns. Imaginea s-a intunecat si pentru o secunda l-am vazut pe Dumnezeu. Era suparat pe toti cei care au permis acest masacru. Plangea si EL. M-a luat in brate si apoi s-a lasat linistea.
Am auzit fluierul si ii vad pe ceilalti cum se ridica in picioare. Ma ridic si eu. Ah, sunt om si sunt in viata. Acolo pe acea peluza din fata Teatrului National, am simtit ceea ce simte un caine cand moare, ceea ce simte o catelusa care isi priveste puii ucisi cu cruzime sau eutanasiati cum isi doresc autoritatile. Il cert pe Dumnezeu ca biserica a devenit un loc de promenada pentru ucigasi, iar preotii prin lipsa de implicare, permit tacit aceasta crima. O incurajeaza. Mai suntem oare crestini? Mai avem suflet?
Complesita de durere, ma indrept spre casa. Stiu ca urmeaza o lupta grea intre bine si rau. Sa ne ajute Cel de sus sa invingem, pentru ca armele noastre in aceasta lupta sunt iubirea neconditionata pentru fiinte lipsite de aparare si credinta in Dumnezeu.
CAINII MAIDANEZI...acest articol este dedicat in special NEIUBITORILOR DE ANIMALE,poate vor intelege,intr-un tirziu,ca si animalele au rolul lor si loc pe acest minunat pamint!
Câinii vagabonzi din România se pot identifica mai rar ca aparţinând unei anumite rase, fiindcă, acolo unde nu se deţine controlul, instinctele sunt greu de stăpânit. Rezultatul: un "ghiveci genetic", care oferă o variaţie rar întâlnită.Fie că are blana monotonă, de o singură culoare, sau cu mai multe pete, urechi ascuţite sau pleoştite, labe scurte sau lungi, un asemenea câine maidanez va oferi noului său stăpân bucuria deţinerii unui "unicat"!
Unde se pot intilni?!
Mulţi trăiesc în curţile oamenilor, unde pot alerga liberi ziua iar noaptea pot dormi la adăpostul şurilor, grajdurilor sau a cuştilor. Unii pot să aibă o altă concepţie despre comfort, dar aici sunt trataţi cel puţin cu respect de către stăpâni. Câinii sunt apreciaţi şi duc o viaţă decentă. Există şi o mulţime de câini de familie, care cunosc viaţa din casă şi plimbările cu lesa în aer liber. Alţii, care au mai puţin noroc, sunt fie ţinuţi legaţi toată ziua, fie aruncați în stradă fară milă. Câinii vagabonzi duc o existență nedorită de nimeni nici unei ființe din lume.
În ciuda trecutului lor deregulă tulburător, ele sunt animale uimitor de sociabile, prietenoase și recunoscătoare, care, după resocializare își așteaptă cu răbdare un stăpân nou.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)