The brave and gentle Andy... In memoriam Andy Withfield. Champion of Capua. Champion of our hearts. Bringer of rain. Everytime it rains, I remember it. I began to love the rain...Andy , you came into our hearty and now you will never leave it . We will always miss you...more than you will ever know , The Whitfields will always be in our thoughts and prayers and you will never , ever be forgotten!
Pagini
17 iulie 2010
Omul care ştie să fie singur,acela te înţelege cu adevărat,acela care te iubeşte cu adevărat. Celălalt,prea aproape,îţi ţine doar umbră.
Cine a văzut ceva şi n-a orbit?Cine ştie cu adevărat un lucru şi mai poate să-l spună?Cine a întîlnit adevărul,un adevăr oarecare şi n-a fost strivit de el?
Ce are de dat un spirit feminin?O singură fericire,un singur extaz.Şi toată tehnica feminităţii e de a pulveriza acea fericire în nenumărate fericiri,într-o succesiune şi devenire de fericiri minore.Căci ea pleacă de la fiinţă şi atunci caută devenirea şi diversul;în timp ce bărbatul pleacă de la devenire şi e însetat de fiinţă, de unitate.Setea Unului de a se pierde şi setea Multiplului de a se readuna.
Tu eşti o noapte,eu o stea.Eu sunt un haos,tu o lumină;eu sunt cuget,tu o problemă;caută-mă şi,mai departe,am să mă ascund în tine.
Nimic nu e bun,dacă nu are în el infinitatea, ,,partea lui Dumnezeu".
Am dat cuiva bogăţia câtorva gânduri şi m-am întors în sărăcia mea.
Am rămas suspendat deasupra acestei gropi mari:viaţa.
Este suficient un surâs al vieţii pentru ca totul să recapete sens...
Când ai să fii în ordinea ta, omule?Când ai să faci din fiecare ceas un pas şi din paşii zilei tale un mers, şi nu o împleticire?
Oamnenii te iartă dacă faci crime.Dar nu te iartă dacă eşti fericit.
Nu-i nimeni vinovat de neîmplinirile noastre.Limitele interioare sunt mai dureroase decât orice limită exterioară.
Dacă te baţi,bate-te cu zeii,nu cu valeţii.
Ce bucurie că viaţa n-are sens.Pot să îi dau eu unul...
Orice creaţie se naşte dintr-un plâns şi o tăcere.
Mai adânc decât mine în mine însumi este gândul.El îmi dă bucuria-dacă mi-o poate da ceva.
O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el e o absurditate.
Tragicul se naşte din aburul vieţii...
Constantin Noica
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu