Andy

Octavian Paler...

Nu putem vedea toti cerul ca un astronom,pamantul ca un geolog, lorile ca un botanist,norii ca un meteorolog,pasarile ca un zoolog.Am face din univers un Larousse enorm.Trebuie,probabil,sa existe pe lume si diletanti,a caror singura specialitate e melancolia.Si,evident,eu fac parte din ei.

Nu toată lumea e capabilă să stea în mlaştină până la gât şi să surâdă.Unii nu se pot abţine să nu dea din mâini, încercând să iasă,chiar dacă astfel se scufundă cu totul.

Bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care se mulţumeşte cu cel mai puţin.

Pentru mine, România nu e doar o ţară.E un destin.

Uneori,e drept,omul oboseşte aşteptând.Şi n-aţi auzit,oare,de situaţii în care,când soseşte în sfârşit ceea ce el a aşteptat,soseşte prea târziu?E,poate,o victorie pe care a dorit-o mult, dar,obţinând-o prea târziu,nu mai are ce face cu ea;o victorie care reuşeşte să-l obosească şi mai mult.Şi renunţă la ea cu o ultimă mare tristeţe,deoarece nu e simplu să porţi o bătălie şi, ajuns la capăt,să-ţi dai seama că asta a fost totul.Bătălia.A existat cândva un scop,dar de atâta aşteptare scopul a murit...Te resemnezi la nevoie cu singurătatea,dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârşirea ei.

Ceea ce nu trăim la timp,nu mai trăim niciodată.

Visam să ajung la Polul Nord şi în Antarctica,pe urmele lui Nansen şi Amundsen,dar o făceam stând lipit cu spatele de o sobă de teracotă caldă.

Undeva spre limita disperării,eu am găsit totdeauna speranţa.

Dragostea e o luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e niciun învingător,alteori nu e niciun învins.

A iubi înseamnă,poate,a lumina partea cea mai frumoasă din noi.

Omul a devenit păcătos căutându-se pe sine şi a devenit nefericit găsindu-se.

Prietenia este asemenea unei iubiri fără aripi...

Împărţind timpul,omul a descoperit că el curge ireparabil.A observat că ,,azi" devine ,,ieri" şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit.În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul.Dar era prea târziu.

În rest, port în mine,fără să ştiu, adevărat cimitir în care se află ceea ce am uitat că am văzut,că am auzit,că am fost.

Nu dispreţui lucrurile mici;o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată:să lumineze în întuneric.

La urma urmei,lumea e plină de rataţi.Câţi ar putea spune că şi-au văzut împlinite toate aşteptările? Poate,e chiar o lipsă de modestie să declari:sunt un ratat!ca sa devii ,,ratat" trebuie sa fi avut niste visuri inalte,niste ambitii mari.

Deştept poţi să pari fără să fii,dar dacă nu eşti un prost autentic,te dai de gol.