Andy

Ginduri neimpartasite...

Exista undeva o tara de tacere si zapada neatinsa. Este un tinut populat de formele de gheata in care se transforma gindurile tacute, niciodata rostite,un loc pe care oamenii nu-l banuiesc dupa cum nu aud ruga tacuta a gindului de a nu fi lasat sa moara…Doar gindurile exilate acolo stiu cit frig si cita tristete este in tinutul unde sunt trimise sa moara,atunci cind lasitatea oamenilor le condamna sa taca pentru totdeauna,inainte ca macar cineva sa le fi auzit.
Doar in puterea oamenilor sta ca acest tinut de gheata sa nu mai existe. Dar pentru asta ar trebui ca gindurile neimpartasite sa dispara, ar trebui ca ei sa daruiasca celorlalti toate acele ginduri pe care din teama sau comoditate prefera sa le taca, si atunci imensa intindere moarta de gheata ar fi topita de caldura inimilor lor. Dar fiindca nu se intimpla asa, milioane de ginduri mor in fiecare zi,sporind intinderea de gheata.
Într-acolo ma indrept si eu. Am fost ucisa de lasitatea celui care a ales sa taca,desi eram un gind frumos, despre o carte care ii placuse, care ii lasase in suflet un strop de lumina.Dar teama ca ceilalti nu l-ar intelege sau ar ride de el a fost mai mare decit dorinta de a impartasi frumosul pe care il gasise. Eu insa voi merge sa impartasesc sfirsitul tuturor gindurilor despre care nimeni n-a aflat vreodata.
Tot aici mor si gindurile celor ce nu le-au lasat sa se transforme in cuvinte pentru ca pur si simplu nu au vrut ori nu le-a pasat. Şi as vrea ca inainte sa ma sting,sa pot intilni unul din ele. As vrea sa aflu ce simte omul care refuza gindului sau sa se transforme in cuvint atunci cind vede, simte si stie cit de asteptate si dorite sunt vorbele pe care le-ar spune. Dar ceea ce as afla n-ar folosi, oricum, la nimic. N-as putea sa spun nimanui cit dor cuvintele nespuse pe cei ce le asteapta, caci eu sunt doar un gind izgonit, sortit sa moara pe intinderea de gheata, troienit sub praful de stele al amintirii.