Andy

Drumuri....

Imi amintesc cum veneam...de departe,din iarna, necunoscindu-te,cautindu-te cu ochii nelinistiti,fara sa te banuiesc in conturul unei povesti de iubire inca fara nume...
...si-apoi imi amintesc cum plecam de unde as fi vrut sa ramin pentru totdeauna,cu ochii inlacrimati de fericire privind intr-ai tai,palmele noastre lipindu-se una de alta,despartite de acel geam,granita rece intre cel care pleaca si cel care ramine...
Imi amintesc cum veneam...coborind din soarele torid de iulie pe un pamint in flacari,purtind in suflet torta unei iubiri incandescente...
...si-mi amintesc cum plecam...lasind in urma acorduri blinde de chitara,in nopti senine,la marginea marii...ca sa le regasesc apoi inspre toamna...
Imi amintesc cum veneam...culori de septembrie risipindu-mi-se in păr si culori de vara in ochii plini de iubire....sa alergam amindoi mină in mina spre insula fericirii eterne,cu pescarusi albi si mare albastra,cu plaje aurii ocrotind tainicul vis de iubire...
... si-apoi imi amintesc cum plecam...de asta data luindu-mi cintecul cu mine spre a-l îmbogati si inalta ca sa ti-l daruiesc din nou,multiplicat cu mine insami,sa traiasca prin sine insusi precum nestinsa torta a iubirii...
Imi amintesc cum veneam...sa gust impreuna cu tine din lumina sfintă a noptii de Pasti, infiripindu-ne din nou din nelinistea primaverii cu miei albi zburdind pe cimpurile inverzite...
...si-mi amintesc cum plecam,intr-o dimineata prea trista si prea mohorita...cu prea multa tacere de vise destramate de-a lungul unui drum care parea ca nu se mai sfirseste...
Imi amintesc cum veneam...din nou alergind spre insula paradisului pe care sufletul meu o dorise si o asteptase atit...purtind acum culorile unei toamne mai obosite,in care plajele tainice si vrajite ale insulei se ascunsesera ochilor nostri...imi amintesc cum imi incarcam bratele si buzunarele de amintiri marunte,dragi sufletului meu,rugind in gind vapoarele care plecau sa ma aduca iar aici macar inca o dată...fara sa stiu ca imi pierd pentru totdeauna cintecul ce avea sa ramină in urma, pe tarimul paradisului,unde numai in noptile blinde de inceput de toamna va mai rasuna in acordurile indepartate ale unei iubiri nestinse...
Imi amintesc cum plecam...fara sa stiu ca n-aveam sa ma mai intorc niciodata.