Andy

Dor de Cluj...

Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,
Eu, fiu de tarani din fierbintele sud,
Si Clujul e, tot, hohotire de clopote,
Si pasii lui Blaga pe strazi se aud.

Ca Iancu as vrea pe suisul Feleacului
Sa cad furtunos peste Cluj ca un cal,
Dar astazi e liniste dulce în inima
Prea mult patimitului nostru Ardeal.

Acelasi e Clujul, aceiasi sunt oamenii,
Mereu nascatori si mereu muritori,
Dar si de-as avea tot o singura nastere
Aici as muri de o mie de ori.

Mereu catre dealul ciudat al Feleacului
Atras mi-a fost neamul batrân de oltean,
Aici învatara ai mei, toate rudele,
Dumitru si Ana si Tina si Ioan.

Când noaptea se lasa tresar amintirile
Si trec literati spre un magic castel,
Ce seamana Clujul în noapte cu creierul,
Un creier cu gânduri aprinse în el.

Si ce n-a fost voie, si clipele libere,
Si ce-i multumire, si ce e repros
Se-aduna nostalgic la cumpana noptilor
Când Blaga îsi murmura pasii sfiosi.

El trece spre moarte, în marea lui trecere
Si e printre noi si din nou printre dusi,
Sfios într-un Cluj ca în templul Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.

Ros-galben-albastre sunt razele Clujului,
Furtuna din veac mai de pret le facu,
Batrâni întelepti poarta grija gradinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu ,,U”.

Atât de senin se transcriu tragediile,
Legendele iarta momentul cel crud,
Ce simplu cântam:,,Blaga-i mut ca o lebada”
Si pasii lui Blaga prin Cluj se aud.

de Adrian Paunescu