Andy

   Suflet...

Mi-e dor de tine…Mai dor decat mi-a fost ieri seara si poate mai putin decat imi va fi maine dimineata. Ca sa nu-ti mai simt lipsa atat de tare, am lasat doua pensule sa faca dragoste in imaginea ta, in alb, albastru si verde. A fost iubire multa acolo, cu pete umede pe cearceafurile de matase. Sufletul meu le-a privit de undeva din departare, fiind mai timid si atunci cand dragostea lor era val imens peste plaja goala a realitatii noastre, isi astupa ochii cu palmele lui calde. Obrajii ii zvacneau de rusine. Cand culorile si-au terminat imperecherea sacra, s-au prins degete de degete asudate si au inceput sa valseze in jurul lui. Sufletul era speriat, dar nu reusea sa-si desprinda privirea nici macar o clipa de la jocul hipnotic: albastru se ondula in linii albe si verzi, verdele facea piruete albastre, iar albul alerga printre ele, impiedicandu-se la fiecare pas de verde si albastru. Am incercat sa-mi fur sufletul de acolo, dar el tot de tine era lipit si tu de pata de pe pensula. Albul a devenit cearceaf si s-a infasurat strans in jurul nostru. Ne-a prabusit apoi in patul moale ce acum trei minute era ocean in care te scufundai cu pestii cantandu-ti la pian in ureche. Era un pat de alge verzi-albastrui sau brun-roscate. Culorile ne-au sarutat apoi buzele, facand aerul sa naufragieze undeva departe si clepsidra s-a spart in mii de bucati. Gura mea albastra era lipita de cea verde a ta. Nisipul a devenit sarpe si s-a incolacit in jurul picioarelor noastre, ispitindu-ne sa-mi dezvirginez sufletul. Limba lui bifurcata ne gadila talpile goale, iar noi radeam. Eu, sufletul, tu, culorile.