Andy

Sa nu-mi privesti ochii atunci cand ploua. Ai sa fii surprins sa afli ca in spatele sclipirii aceleia reci inca se ascund secrete. Iar ploaia le face sa iasa la suprafata ca o pata de petrol pe mare. Ploaia purifica. Te spala de pacate asa cum n-o poate face nimeni sh nimic. Iar daca surprinzi un muritor golindu-si sufletul de mizerie ai sa intelegi de ce orasele-s asa pline de praf sh n-ai sa mai fii niciodata acelasi om.
Sa nu mi te ascunzi in suflet noaptea. E vremea in care se deschide precum Regina Noptii. Ferestrele larg deschise vor lasa la vedere toate imperfectiunile, iar tu-mi vei stii atunci de-antregul, pe dinafara chiar fiecare spartura, fiecare cicatrice pe care au lasat-o ceilati de-a lungul timpului. Si-mi vei afla de asemenea slabiciunile. Toate, fara exceptii. Pentru ca noaptea, precum varcolacii in vreme de luna plina mi se transforma sufletul din piatra. Se inmoaie coaja cu care am invatat sa il invelesc. Iar daca tu mi-ai sti slabiciunile sh cicatricile si imperfectiunile n-as mai putea sa-ti rezist. Ti-as darui sufletul pe de-a-ntregul fara sa-mi pese nici o secunda ce-ai putea face cu el.
Sa nu aduci vantul sa-mi treaca prin par, nici marea sa-mi sopteasca povesti sub clar de luna. Nici luna singura sa nu mi-o aduci prea aproape fiindca ei n-as putea vreodata sa-i ascund nimic.

Sa nu ma-ntrebi de ce mi se face dor. Pentru ca atunci ar trebui sa-mi recunosc dependenta. O declaratie de dependenta e intotdeauna semn de neputinta, de supunere, de delir, de nevroza, de teama si de ratacire. Sa nu ma-ntrebi de ce mi-e dor de tine, de mare, de munte, de cer, de ploaie, de stele si de luna, de vant si de soare, de nisip pe talpi, de iarba uda, de rasarit ori de asfintit, de iarna si de muguri, de frunze rosii ori de nopti tarzii. Sa fii acolo sa-mi amintesti de ele. Mereu. Si sa ma ierti.

Asculta-ma, priveste-ma, iubeste-ma!