Cantece patriotice - Mariana Anghel ...

Veniti Români sa cerem dreptul! - Mariana Anghel...

Marie,Marie - Mariana Deac si Ionut Fulea...

Egoist - Raoul...

Gabriel Garcia Marquez - Scrisoare

,,Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic. As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica. As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!

Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata, m-as imbraca foarte modest, m-as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu. Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i-as oferi-o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor... Dumnezeul meu, daca as avea o bucatica de viata... N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.

Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i-as da aripi, dar l-as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru intotdeauna.

Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi-ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod nefericit mor.

Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe. Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit. Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea, as spune "te iubesc"si nu mi-as asuma, in mod rostesc, gandul ca deja stii.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata nu te voi uita.

Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui "imi pare rau", "iarta-ma", "te rog" si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete. Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima. Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine''.

Astazi,13 iunie,este ziua Sfintului meu drag,Sfintul Anton,Sfintul Minunilor...

Patria acestui Sfint atit de iubit este Portugalia.
S-a nascut la Lisabona, in ziua de 15 august 1195 din parinti cu un bun statut social.
Tatal sau,Martin de Bouillon,ocupa un post inalt la Curtea Regala.Mama sa,Tereza de Treveira,era o femeie cu insusiri sufletesti distinse.
Copilul a primit la botez numele de Ferdinand si a fost crescut cu toata grija impreuna fratii si surorile sale.
In familie domnea un autentic spirit crestin,hranit prin sfaturi bune si mai cu seama prin exemplul parintilor.
Nu este de mirare astfel ca Ferdinand era foarte supus, pios,milostiv fata de saraci si de o curatenie sufleteasca desavirsita.
Nu lasa sa treaca nicio zi fara sa asiste la Sfinta Liturghie.Intotdeauna se arata serios si om cu vointa tare.

La 15 ani a terminat studiile,dupa obiceiul acelor timpuri.
Viata in lume ii parea periculoasa pentru mantuirea sufletului sau.
Cu invoierea parintilor a fost primit in manastirea augustinienilor de langa Lisabona.
Fiind insa prea aproape de casa parinteasca si de rude,care tot cautau sa-l readuca in lume,el cere superiorilor sa fie mutat la Coimbra.
Aici se trudeste 10 ani,in duh calugaresc,ocupindu-se cu rugaciunea si studiile.

Un eveniment major se petrece in viata sa prin anul 1220,cand la Manastirea Coimbra,unde slujea,au fost aduse moastele primilor martiri din recentul infiintat Ordin Franciscan.
Este vorba de grupul de calugari ce a fost trimis de Sfantul Francisc in Maroc pentru a predica Evanghelia printre musulmani.
Sultanul Miramolin i-a arestat,le-a ciopirtit trupurile de vii si i-a aruncat la caini.
Afland de jertfa lor,monahul Ferdinand,luminat si cuprins de curaj,a trecut la franciscani la frageda varsta de 25 de ani.
Traditia spune ca fratii augustinieni,de care a decis sa se desparta,i-au regretat adinc plecarea, dar s-au impacat cu gandul ca aceasta este voia Domnului.
In loc de ramas bun,superiorul sau a avut o premonitie,spunandu-i:
,,Mergi in pace,fiule,sint sigur ca te vei face Sfint!"

Dupa un stagiu intr-o manastire franciscana,unde s-a integrat ca fratele Anton,a cerut deja sa plece in Africa pentru a-si inlocui fratii martiri.
Ia corabia spre Maroc,dar in scurta vreme se imbolnaveste si este obligat sa se intoarca.
Ca prin minune, o furtuna se dezlantuie pe mare si vasul cu care calatorea naufragiaza in Sicilia.

Superiorii franciscani de acolo il insarcineaza,pentru inceput,cu slujba unui duhovnic la schitul Monte Paolo din zona Emilia.
Silit sa tina,la scurt timp dupa aceea,o cuvantare ocazionala catre cativa candidati la preotie, uimeste intreaga asistenta cu elocienta sa,astfel incat este numit predicator al intregii provincii.
Dupa aceasta iesire publica,vocatia sa nu a mai putut fi tinuta ascunsa sub haina smereniei.

In scurta vreme devine docent in teologie.

In 1224 este trimis impotriva sectei albigenzilor in Franta,unde predica si invata la Montpellier si la Toulouse.

Ridicat la rangul de guardian si provincial, isi pastreaza modestia, predicand neintrerupt si cu atata succes incat in curand isi merita numele de «ciocan al ereticilor ».

Sfanta traditie a bisericii spune ca fratele Anton predica intr-o limba si il intelegeau toate natiile.
Ecoul cuvintelor sale era purtat pana la mari departari.
Multimea nu incapea in biserici, si mai in toate locurile el trebuia sa predice afara, ca sa poata fi auzit de toti.

Cutreierand provincia, a ajuns pentru prima data la Padova, unde a fost primit cu o dragoste deosebita de catre confrati.
In apropierea acestui oras se afla un schit mic, Campo San Pietro.
Aici s-a retras in speranta ca se va mai linisti si lumea va uita de succesul predicilor sale.
Poporul insa l-a gasit, dar numai pentru scurt timp.

Fratele Anton s-a imbolnavit de hidropizie (retinere de apa in tesuturi).
Grav bolnav, a fost dus la manastirea Arcella din vecinatate, unde a murit sfant dupa cum a trait, in ziua de 13 iunie 1231, in varsta de numai 36 ani.

Marturiile peste timp arata ca tocmai din ziua mortii Sfantului Anton bolnavii care atingeau sicriul sau se insanatoseau.
Se tamaduiau de asemenea si cei care, din cauza multimii nu puteau patrunde pana la sicriul adus in biserica si erau purtati numai pana la usa.
Procesiuni intregi au venit pe urma la mormantul sfantului si necontenit minunile se repetau.

Trecuse doar un an de la moartea sa, cand Papa Grigoriu al IX-lea l-a trecut pe lista sfintilor.

In anul 1263, cand se termina constructia bazilicii, cladita in cinstea lui in Padova, i s-au transportat moastele sub altarul din capela inchinata lui.

Cu acest prilej deschizandu-se sicriul i s-a gasit limba vie si frumoasa ca si la un om viu, pe cand restul trupului era cenusa.
Vazand aceasta, Sfantul Bonaventura, care participa la ceremonial, cuprins de mare admiratie si emotie, incepu sa se roage cu voce tare:
O, limba binecuvantata, care mereu l-ai laudat pe Domnul si pe altii i-ai invatat sa te urmeze, abia acum ne dai dovada cat de mult te-a iubit Dumnezeu.
Tot atunci, la prima deschidere a sicriului, s-a decis ca, pe langa limba, sa se conserve maxilarul inferior, antebratul stang si cateva relicve minore.
Recentul studiu din anul 1981 a oferit ocazia aprofundarii investigatiile cu caracter istoric, tehnic, artistic, antropologic si medical.
Intregul schelet al Sfantului a fost recompus pe un suport de matase intr-o vitrina de cristal. Inauntru au fost asezate si doua casete de sticla ce adapostesc alte mici relicve. Vitrina de cristal a fost apoi sigilata si inchisa intr-un sicriu de stejar, coborat din nou in mormant.
In schimb, au fost expuse in capela din Padova tunica Sfantului si alte cateva obiecte personale in jurul carora s-au adunat in timp multe daruri oferite ca recunostinta sau devotiune de cei ce s-au perindat la moastele Sfantului din Padova.
De atentia cea mai mare s-a bucurat, desigur, limba Sfantului, asezata acum intr-un foarte frumos relicvar de aur, batut in pietre scumpe, expus in centrul bazilicii din Padova.
Aceasta nu mai are dupa atatea secole culoarea purpurie, dar ceea ce se poate vedea este in egala masura inexplicabil, mai ales ca e vorba de o parte anatomica atat de fragila, printre primele care se descompune dupa moarte.
Acum, dupa aproape 800 de ani de la moartea fratelui Anton, limba sa sta marturie ca un miracol permanent, unic in istoria crestinatatii.

Romanii se pot lauda cu faptul rar ca au in grija o relicva de gradul I a Sfantului Anton.
E vorba de o bucatica de piele pastrata la Biserica greco-catolica Sfantul Iosif din Timisoara.
Aici, in fiecare marti, se organizeaza un ritual in cadrul caruia relicva este scoasa din chivot in fata credinciosilor care se roaga pentru implinirea unor nevoi ori dorinte.

Minunile infaptuite:

Inainte de a implini 15 ani, voind sa alunge o ispita de neincredere in Dumnezeu, cu care diavolul il necajea, pe cand se ruga la altarul Maicii Domnului, facu o cruce cu degetul pe scara de marmora. Ispita disparu, insa crucea ramase intiparita, ca si cum ar fi fost facuta pe o ceara moale. Cu aceasta minune incepe seria de biruinte pe care acest om al lui Dumnezeu avea sa le castige asupra diavolului.

La Toulouse, Sfantul Anton, dovedise unui eretic, cu toata elocinta si expunerea dovezilor, adevarata prezenta a lui Isus in Sfanta Impartasanie. Ereticul, nemaistiind ce sa raspunda, spuse : « Daca imi vei arata printr-o minune ca in Sfanta Impartasanie este adevaratul Trup al lui Cristos, atunci voi fi convins de credinta catolica ».
El ceru urmatoarea minune : ca dupa trei zile, pana cand el va lasa magarul sau flamand, acesta sa ingenuncheze inaintea Sfintei Taine. Dupa trei zile o mare multime de oameni s-a adunat in piata pubica. Ereticul a venit cu magarul sau si in momentul cand sfantul Anton a iesit de la liturghie cu Sfanta Impartasanie in mana si porunci magarului sa se inchine lui Dumnezeu, ereticul arunca in fata magarului nutretul cel mai bun, sperand ca vita flamanzita se va repezi asupra lui. Dar magarul lasa nutretul neatins si cazu in genunchi in fata Sfintei Ostii. O bucurie fara margini a cuprins poporul de fata si ereticul s-a reintors in sanul bisericii.

Pe cand era odata la Camposampiero, orasel aproape de Padova, si veghea noaptea in rugaciune, in casa contelui de acolo. Contele, umbland noaptea pe langa camea in care era sfantul, a vazut prin crapaturi lumina. Curios, s-a uitat inauntru si l-a vazut pe sfantul Anton inconjurat de o lumina cereasca, tinand in brate pe copilul Isus, care tocmai ii destanuia ca stapanul casei se uita prin crapaturi. Dimineata sfantul Anton l-a rugat pe conte sa nu spuna nimic. Dupa moartea sfantului insa, el marturisi cu juramant aceasta intamplare. De aceea in icoane sfantul Anton este infatisat cu pruncul Isus in brate.

La Rimini oamenii nu voiau la inceput sa asculte predicile sfantului Anton. Atunci sfantul s-a dus la tarmul marii, care era in apropiere si chema pestii sa asculte ei cuvantul lui Dumneazeu. O multime de pesti a scos capul din apa, ascultand pana la sfarsit si indepartandu-se abia dupa binecuvantarea sfantului. Se intelege ca si locuitorii orasului au primit apoi sfaturile sfantului Anton cu inima caita.

Sfantul Anton este gasitorul lucrurilor pierdute

O insusire speciala atribuita Sfantului Anton este ajutorul dat celor ce au pierdut lucruri pretioase ori pur si simplu folositoare. Credinta s-a nascut de cand Sfantul Anton se afla la Montpellier (Franta). Acolo i s-a furat un manuscris in care el comentase Psalmii. Sfantul tinea mult la aceasta opera a sa, si de aceea se indrepta cu rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu ca sa-l ajute s-o gaseasca. Minune! Pe cand hotul trecea un pod inalt, ii iesi inainte un individ furios care il ameninta cu sabia, poruncindu-i sa duca inapoi manuscrisul. Fara intarziere, Sfantul Anton si-a recapatat manuscrisul.

Un negustor din Spania, numit Anton Dante, plecase in America de Sud pentru comert, si se oprise la Lima. Sotia sa, ramasa acasa, ii scrise in mai multe randuri, insa nu primi nici un raspuns. Intristata de acest fapt, se duse in biserica Sfantul Francisc din Oviedo, unde era o statuie a Sfantului Anton, si-i puse in mana o scrisoare pentru barbatul ei; apoi facu o rugaciune fierbinte, cerand Sfantului sa-i dea harul sa aiba vreun raspuns. A doua zi veni iarasi sa se roage Sfantului si vazu scrisoarea tot in mana acestuia. Atunci, crezand ca era tot aceea ce o pusese ea, se planse ca Sfantul n-o ascultase. Un calugar, auzind pe cineva vorbind in biserica, veni, si, vazand femeia negustorului, o indemna sa ia scrisoarea din mana Sfantului, caci el incercase, dar nu izbutise. Femeia intinse mana si scoase cu usurinta scrisoarea si, in acelasi timp, ii cazura la picioare, din haina Sfantului, 3000 de scuzi mexicani. Deschise scrisoarea si afla raspunsul dorit, precum si lamuriri privitoare la bani.

Dar o minune si mai zguduitoare a facut la Florenta, unde, spre a dovedi cat de urat este viciul zgarceniei, a spus ca zgarcitii isi tin inima in lada de bani.
La Florenta a murit un camatar lacom si avar. Dupa obicei, sfantul Anton a fost rugat sa tina discursul funebru. In cursul cuvantarii asupra textului: „Unde iti este comoara, acolo iti este inima” (Mt 6,21), spuse ca zgacitul este osandit . „Duceti-va - spuse el celor de fata – deschideti lada, in care decedatul isi pastra avutul. Acolo veti gasi inima nenorocitului.” Si, intr-adevar, asa a fost. Apoi cand cercetara cadavrul, inima-i lipsea.

In anul 1775 un cutremur de pamant distruse Lisabona si biserica sfantului, cladita pe locul casei parintesti. Abia peste catva timp se incepu recladirea. Spre mirarea tuturor, sub daramaturi a fost gasit un baiat, neatins si perfect sanatos. Intrebat cu a putut trai atata timp a raspuns ca un franciscan i-a adus zilnic de mancare, incurajandu-l. (Desigur era sfantul Anton). Insusi regele a cerut baiatului sa ii povesteasca aceasta intamplare.

Eres todo en mi - Ana Gabriel...

Historia de un amor - Ana Gabriel...

El amor - Julio Iglesias...

Dansează cu mine,prinţ cu ochi de smarald
Printre crini,trandafiri şi magnolii ...
Opreşte-ma doar cind voi vrea sa ma scald
Intr-un val inghiţit de orgolii.

Tu ascunzi în priviri acel verde sublim
Nestiind ca nicicind fara el
N-as putea sa traiesc nici macar un minut
In destinul acesta rebel.

Danseaza cu noi Universul întreg
Ce ne-a prins în imensitate
Pentru noi a deschis porţi de-argint catre rai
Sa putem fi stapini peste toate.

Nori pufosi au putut sa ne-atinga usor
Imbracindu-ne-n albul cel pur
Pentru noi au facut printre stele un pat
Asternind peste el un azur.

Prinţul meu,sa pornim printre clipe ce ard
Culegind tot misterul din ele
Eu,ascunsa în tine mai sunt si acum
Tu,pierdut esti în braţele mele.

Dulce candela-noapte va arde mereu
Sa-ţi arate azi drumu-napoi
Danseaza cu mine,prinţ cu ochi de smarald
Sa pornim chiar acum...unu...doi...

Mariana Kabbout

Ochii vorbesc ?!...

Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului si ca reusesc sa-ti transmita emotii fara sa ca o privire sa fie insotita de glas.Indiferent de ce spune persoana de langa tine,ii vezi sentimentele in ochi.Am vazut ochi tristi, ochi indiferenti, ochi mincinosi,ochi care regreta, ochi care iubesc si ochi care nu imi spun nimic.Acesti ultimi ochi ii privesti si nu vezi nimic. Doar un mare gol,nici rautate,nici bunatate.
Exista ochi care nu pot minti.Cand mint privesc in jos sau imi evita privirea.Interesant moment, ochii isi tradeaza ,,stapanul” si nu vor sa-i faca pe plac.
Nu suport ochii care nu ma privesc.Imi place contactul vizual.Urasc ochelarii de soare.Daca am o conversatie cu cineva care are ochelarii la ochi parca nici nu pot sa ma concentrez.Am impresia ca vorbesc unui zid fara viata si ca orice mi-ar raspunde eu nu as intelege.Din start nu cred in astfel de oameni.
Experienta m-a invatat ca si ochii pot fi inselatori,insa o privire care iti da de banuit,mereu trebuie luata in considerare.
Oare cum e sa te ghidezi doar dupa ce iti spun ochii unei persoane?!Am privit ochi care imi spuneau opusul decat ceea ce auzeam din gura respectivei persoane.Imi spunea nu,desi ochii imi ,,spuneau” da.
Ma intreb ce spun ochii mei?Reusesc ei oare sa ma dea de gol sau aceasta oglinda a sufletului nu a mai fost stearsa de praf de ceva timp?!
Ochii sunt o gura…uneori chiar mai sincera decat cea reala.

Ploaia...

De citeva zile ploua...o ploaie rece ce cade tacuta cu stropi grei,ca nişte sageţi...e ploaia care imi place cel mai mult...imi amintesc ca asa au fost odata ploile de care m-am îndragostit si care acum mă sperie...e o cortină de culoarea nisipului,pe care o face stropii de ploaie si simt cum sufletul mi se umple de incintare.Ploua aşa cum imi place,fara tunete care sa-ţi stringa sufletul si fulgere care sa taie cerul...doar picaturi care lovesc izbitor frunzele,pamintul si tot ce intilnesc in cale.A plouat torenţial dar am iesit din casa fara umbrela lasind stropii de ploaie sa-mi ude parul,hainele...am simţit cum raceala picaturilor imi intra în suflet...

Apoi,in intunericul nopţii,auzeam ropotele ploii pe frunzele copacilor si in suflet imi intra incet,incet,o stare de liniste si de incintare...a fost ploaia care m-a facut sa simt ca...


,,Iubesc ploile,iubesc cu patima ploile,
Innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile dezlanţuite femei,
Ploile proaspete si plictisitoarele ploi fara sfirsit,

Pe-o asemenea ploaie poţi sa te-ndragostesti fulgerator,
Toţi trecatorii sint indragostiţi,
Si eu te astept.
Doar tu stii -
Iubesc ploile,
Iubesc cu patima ploile,innebunitele ploi si ploile calme,
Ploile feciorelnice si ploile dezlanţuite femei..."

Publicat de nana la 13:47 0 comentarii

...o singură dată...

,,Doar o singura data voi trece prin viaţa.De aceea,daca voi putea darui puţina blindeţe,ori sa fac un bine cit de mic,unei fiinţe asemenea mie,promit sa o fac acum,fara zabava,pentru ca altadata nu voi mai trece pe aici."

William Penn

,,A iubi,inseamna sa iubești ce e de neiubit,
A ierta,inseamna sa ierți ce e de neiertat,
A crede,inseamna sa crezi ce e de necrezut,
A spera,inseamna sa speri când totul pare fara speranța."

Gilbert K. Chesterton

Un Inger - Pepe...

Historia de un amor - Pepe si Daniel Lazar...

Numai iubirea - Pepe si Eduard Leanca...