The brave and gentle Andy... In memoriam Andy Withfield. Champion of Capua. Champion of our hearts. Bringer of rain. Everytime it rains, I remember it. I began to love the rain...Andy , you came into our hearty and now you will never leave it . We will always miss you...more than you will ever know , The Whitfields will always be in our thoughts and prayers and you will never , ever be forgotten!
30 decembrie 2010
24 decembrie 2010
Sa aveti parte de liniste sufleteasca,bucurii si sanatate,darul cel mai de pret!
Precum zice colindul ,,Casa sa va fie casa,masa sa va fie masa",insa sa nu uitati ca aceasta sarbatoare inseamna mai mult decat griji,pregatiri si alergatura,fiind un prilej de a ne gandi la sufletul nostru si al celor dragi noua si de a medita asupra sensului vietii noastre...
Sfinta Familie sa va vegheze si sa va ocroteasca!
CRACIUN FERICIT!
Paula Seling - A mai trecut un an...
20 decembrie 2010
19 decembrie 2010
17 decembrie 2010
Hachikō...
Hachikō (ハチ公? 10 noiembrie 1923– 8 martie 1935), cunoscut în japoneză și ca chūken Hachikō (忠犬ハチ公? „credinciosul câine Hachikō”, 'hachi' însemnând „opt”, cifră care în scrierea japoneză are forma literei V răsturnate - ハ - și reprezentând poziția sa în adăpostul de proveniență, și 'kō', uneori folosit ca sufix de alintare), a fost un câine rasa Akita născut la o fermă din apropierea orașului Ōdate, Prefectura Akita[1], rămas în memoria umanității pentru devotamentul față de stăpânul său chiar și la mulți ani dupa decesul acestuia.
Viața...
Începând din 1924 Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokio, l-a ținut pe Hachikō ca animal de casă. Pe durata vieții stăpânului său, Hachikō îl însoțea dimineața la Gara Shibuya urmând ca la întoarcerea acestuia de la serviciu să-l aștepte în același loc din apropierea gării și să se întoarcă împreună acasă. Cei doi și-au continuat rutina zilnic până în mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors seara din obișnuita sa călătorie cu trenul deoarece suferise un atac cerebral la universitate în acea zi. Profesorul a murit și nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul său îl aștepta și unde a continuat să-l aștepte, prin mulțimea călătorilor, timp de nouă ani.Hachikō a intrat în posesia altor proprietari dar a evadat cu obstinație, apărând mereu la vechea sa casă unde fusese crescut de profesorul Ueno. În cele din urmă, a realizat că acesta nu mai locuia acolo așa că s-a dus sa îl caute în gara unde îl însoțise de atâtea ori înainte. În fiecare zi, Hachikō a așteptat întoarcerea stăpânului său dar niciodată nu și-a mai văzut prietenul printre călătorii coborâți din tren.Prezența sa zilnică și privirea fixă asupra trenului a atras atenția calătorilor, în special a celor care călătoreau frecvent (navetiști) și care văzuseră anterior câinele alături de profesorul Ueno. Aceștia i-au adus alimente și l-au hrănit pe durata așteptării sale.
Situația a continuat timp de nouă ani, Hachikō apărând zilnic în gară exact în momentul în care trenul sosea în gara Shibuya[2].
În centrul atenției publice...
Tot în 1925, un student al profesorului Ueno a văzut câinele în Gara Shibuya și l-a urmărit până la casa lui Kikuzaboro Kobayashi, fostul grădinar al lui Ueno[3]) și unde a aflat informații despre istoria vieții lui Hachikō. La scurt timp după această întâlnire, fostul student a publicat un recensământ documentat al rasei Akita din Japonia. Din cercetările sale a rezultat faptul că existau numai 30 de exemplare de rasă pură, printre acestea aflându-se și Hachikō din Gara Shibuya.Studentul s-a întors frecvent să-l viziteze pe Hachikō și a publicat de-a lungul anilor o serie de articole referitoare la remarcabilul său devotament. În 1932, unul dintre articolele publicate în unul dintre cele mai mari ziare din Tokio a aruncat câinele în centrul atenției publice. Hachikō a devenit rapid o senzație națională, impresia asupra societății japoneze fiind atât de mare incât profesorii și părinții îl foloseau drept exemplu de urmat copiilor cultivând astfel spiritul loialității familiale. Un artist japonez a executat o statuie a lui Hachikō iar dezvoltarea rasei Akita a cunoscut un avânt printre crescătorii de animale.Devotamentul lui Hachikō devenise în Japonia un simbol național al loialității.
Moartea...
Hachikō a murit pe 8 martie 1935. Trupul său a fost găsit pe o stradă din Shibuya[1]. Inima sa era infectată cu viermi filiformi iar în stomac s-au găsit 3-4 bețișoare yakitori (bețișoare în care se pun frigăruile)[1]. Corpul său împăiat și bunurile (zgarda) sunt păstrate la Muzeul Național de Științe al Japoniei din Ueno, Tokio[4].
Memento...
În aprilie 1934, o statuie de bronz a fost ridicată în onoarea sa în fața Gării Shibuya (35°39′32.6″N 139°42′2.1″E) la ceremonia de dezvelire fiind prezent chiar și Hachikō. Statuia a fost reciclată pentru eforturile de război din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial dar Societatea pentru Refacerea Statuii Hachikō l-a însărcinat pe Takeshi Ando, fiul artistului original, cu ridicarea unui nou model. Statuia a fost finalizată în august 1948 și reprezintă astăzi un loc popular de întâlnire. Este poziționată în apropierea "Hachikō-guchi" ("Ieșirea Hachikō"), una dintre cele cinci căi de acces către Gara Shibuya."The Japan Times", ziar japonez de limbă engleză, a facut o glumă la 1 aprilie 2007 bazându-se pe celebritatea statuii susținând că aceasta a fost furată.O statuie asemănătoare se găsește în orașul de origine, în fața gării din Ōdate și încă una a fost ridicată în 2004 pe un piedestal din piatră în fața Muzeului Câinelui Akita din Ōdate.În fiecare an pe 8 aprilie, devotamentul lui Hachikō este onorat printr-o ceremonie de comemorare la Gara Shibuya din Tokio, ceremonie la care participă sute de iubitori de animale.
16 decembrie 2010
http://xnici.wordpress.com/2010/11/29/cum-ai-putut-face-asta-primit-pe-e-mail/