Florin Sasarman - O,Maicuta Sfanta...

Ave Maria - Luciano Pavarotti...

Ave Maria (Schubert) - Maria Callas...

Ave Maria - Andre Rieu...

Litania Lauretana...

Doamne, miluieşte-ne.
R. Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne.

Cristoase, auzi-ne,
R. Cristoase, ascultă-ne.

Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. (*)
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, *
Duhule Sfânt, Dumnezeule, *
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, *

Sfântă Marie, roagă-te pentru noi. (**)
Sfântă Născătoare de Dumnezeu, **
Sfântă Fecioară a fecioarelor, **
Maica lui Cristos, **
Maica harului dumnezeiesc, **
Maică nepătată, **
Maică preacurată, **
Maică neprihănită, **
Maică pururea fecioară, **
Maică vrednică de iubire, **
Maică minunată, **
Maica bunului sfat, **
Maica Creatorului, **
Maica Mântuitorului, **
Maica Bisericii, **
Fecioară preaînţeleaptă, **
Fecioară vrednică de cinste, **
Fecioară vrednică de laudă, **
Fecioară puternică, **
Fecioară miloasă, **
Fecioară credincioasă, **
Oglinda dreptăţii, **
Scaunul înţelepciunii, **
Pricina bucuriei noastre, **
Vas duhovnicesc, **
Vas vrednic de cinste, **
Vas vestit de cucernicie, **
Trandafire tainic, **
Turnul lui David, **
Turn de fildeş, **
Casă de aur, **
Chivotul legii, **
Poarta cerului, **
Steaua dimineţii, **
Tămăduitoarea bolnavilor, **
Scăparea păcătoşilor, **
Mângâietoarea mâhniţilor, **
Ajutorul creştinilor, **
Regina îngerilor, **
Regina patriarhilor, **
Regina profeţilor, **
Regina apostolilor, **
Regina martirilor, **
Regina mărturisitorilor, **
Regina fecioarelor, **
Regina tuturor sfinţilor, **
Regină zămislită fără de prihană strămoşească, **
Regină înălţată cu trupul la cer, **
Regina preasfântului Rozariu, **
Regina păcii, **
Regina familiei, **

Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta
păcatele lumii, iartă-ne, Doamne.
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta
păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne.
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta
păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi.

V. Roagă-te pentru noi, sfântă Născătoare de Dumnezeu.
R. Ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Cristos.

Să ne rugăm:
Doamne Dumnezeule, dăruieşte-ne, te rugăm, harul ca noi, slujitorii tăi, să ne bucurăm de sănătatea neîncetată a minţii şi a trupului şi, prin mijlocirea preasfintei Maria pururea Fecioară, să fim alinaţi în suferinţele vieţii pământeşti şi să ne bucurăm de fericirea veşnică. Prin Cristos, Domnul nostru. Amin.

Ave Maria (Schubert) - Andrea Bocelli...

a

Adormirea Maicii Domnului...

Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca sa ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a facut-o sa cunoasca, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pamânt. Caci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tau: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeste cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viata cea nemuritoare". Nascatoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, si cu dorul ce avea ca sa se mute la Fiul sau, s-a suit degrab în Muntele Maslinilor ca sa se roage, caci avea obicei de se suia adesea acolo de se ruga. Si s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a suit acolo Nascatoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau pe munte, si au dat cinstea si închinaciunea ce se cadea catre Stapâna, ca si cum ar fi fost niste slugi însufletite.
Dupa rugaciune s-a întors acasa, si îndata s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânari si multumind lui Dumnezeu si chemând rudeniile si vecinii, si-a grijit toata casa, si-a gatit patul si toate cele ce se cadea de îngroparea ei. Si a spus cele ce i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredintarea celor zise, a aratat si darul ce i se daduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate, daca au auzit acestea, au plâns cu tânguire si cu lacrimi si au suspinat cu jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat sa nu ramâna sarace de dânsa. Iar Preacurata le-a adeverit, ca mutându-se la ceruri, nu numai pe dânsele, ci si pe toata lumea o va cerceta si o va umbri. Si asa alina întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a aratat despre cele doua vesminte ale sale ca sa le ia doua vaduve sarace, fiecare din ele câte unul, care-i erau ei prietene si cunoscute si de la dânsa le era hrana.
Si vorbind ea acestea si învatând, s-a facut fara de veste sunet de grabnic tunet, si aratare de multi nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toti ucenicii lui Hristos la casa Maicii lui Dumnezeu. Între care erau si de Dumnezeu înteleptii ierarhi: Dionisie Areopagitul, Ierotei si Timotei. Acestia, daca au aflat pricina venirii lor, asa adunati fiind, au zis aceste cuvine catre dânsa: "Noi, o, Stapâna, stiindu-te în lume, ca si cu singur Stapânul nostru si Dascalul ne mângâiam; dar acum cum vom putea sa suferim greul acesta? Însa de vreme ce cu voia Fiului si Dumnezeului tau te muti spre cele ce sunt mai presus de lume, pentru aceasta plângem, precum vezi si lacrimam, cu toate ca într-alt chip ne bucuram despre cele ce sunt asupra ta rânduite". Acestea au zis si varsau lacrimi, iar ea a zis catre dânsii: "Prietenii mei si ucenicii Fiului si Dumnezeului meu, nu faceti bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiti trupul, precum eu îl voi închipui pe pat".
Când s-au savârsit cuvintele acestea, iata a sosit si minunatul Pavel, vasul cel ales, care cazând la picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat si deschizându-si gura a laudat-o cu multe cuvinte, zicând: "Bucura-te Maica Vietii, împlinirea si încheierea propovaduirii mele; ca macar ca pe Hristos Fiul tau trupeste pe pamânt nu L-am vazut, însa pe tine vazându-te, mi se parea ca pe Dânsul Îl vad".
Dupa aceasta, luând Fecioara iertaciune cu toti, s-a culcat pe pat si si-a închipuit preacuratul sau trup precum a vrut; si a facut rugaciune pentru întarirea lumii si pasnica ei petrecere, si i-a umplut si pe dânsii de binecuvântarea ei. Si asa în mâinile Fiului si Dumnezeului sau si-a dat sufletul.
Si îndata ochii orbilor s-au luminat si auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat si tot felul de patima si de boala lesne se tamaduia. Dupa aceea a început Petru cântarea cea de iesire si ceilalti Apostoli; unii au ridicat patul, altii mergeau înainte cu faclii si cu cântari, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Atunci s-au auzit si îngerii cântând si vazduhul era plin de glasurile cetelor celor mai presus de firea omeneasca.
Pentru aceste lucruri, mai-marii iudeilor, invitând pe unii din popor, i-au plecat sa se ispiteasca a surpa jos patul în care zacea trupul cel de viata începator, si a-l lepada pe dânsul. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând pe îndraznetii si obraznicii aceia; le-a facut pedeapsa tuturor prin orbirea ochilor. Iar pe unul dintr-însii, care mai nebuneste se pornise de apucase acel sfânt pat, l-a lipsit si de amândoua mâinile, care au ramas spânzurate de pat, taiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul, a aflat tamaduire, si s-a facut sanatos ca si mai-nainte. În acelasi chip si cei ce orbisera, crezând si punând asupra lor o parte din poala patului, au dobândit vindecare.
Iar Apostolii, sosind la satul Ghetsimani, au asezat acel de viata începator trup în mormânt, si au stat trei zile lânga dânsul, auzind neîncetat glasuri îngeresti.
Si de vreme ce, dupa dumnezeiasca rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adica Toma, care nu s-a aflat la preamarita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte si întristat, ca nu se învrednicise sa vada si el ca si ceilalti Apostoli trupul; si au deschis cu socoteala mormântul pentru dânsul ca sa se închine si el acelui preasfânt si preacurat locas, adica trupului Nascatoarei de Dumnezeu. Si daca a vazut s-a minunat ca a aflat mormântul fara de sfântul trup, si era numai giulgiul, care ramasese mângâiere Apostolilor si tuturor credinciosilor, si marturie nemincinoasa a mutarii Nascatoarei de Dumnezeu. Ca si pâna astazi mormântul cel cioplit în, piatra, asa se vede desert de trup si este cinstit ca închinaciune, întru marirea si cinstea preabinecuvântatei maritei stapânei noastre, de Dumnezeu Nascatoarei si pururea Fecioarei Maria.

Nikos Vertis - Mono Gia Sena...

Nikos Vertis - Se mena...

Nikos Vertis - Asteri mou...

Nikos Vertis - Ola einai edo...

Pastreaza in sufletul tau,un loc secret in care sa se poata aduna visele si,astfel protejate, sa infloreasca si sa creasca...Louise Driscoll

Adevărul n-are nevoie de apărare.Cum n-ai să înveleşti soarele într-o pătură ca să-l fereşti, tot aşa şi adevărul.Lasă-l să lumineze...Richard Wurmbrand

Unde este sfinţenie,acolo este şi curaj...Sfintul Ioan Gura de Aur

Rareori refuză cineva ajutorul,dacă acesta este oferit cum se cuvine...A.C.Benson

O căsnicie adevărată,în care cei doi parteneri se simt indispensabili unul altuia şi de neînlocuit,o astfel de căsnicie este la fel de rară ca o operă de artă.In rest-mediocritate, minciună şi dacă nu minciună-tăcere multă,posomorâtă,un permanent sentiment de eşec...Ileana Vulpescu

O,moarte,moarte,mai bine te-am numi pe tine viaţă,că cel ce pururea cugetă la tine,pururea viază...Sfantul Ioan Damaschin

Ori de câte ori ceva mi se pare încă posibil,am impresia că mi s-au făcut vrăji...Emil Cioran

Vieţile noastre se îmbunătăţesc numai atunci când ne asumăm riscuri,iar primul şi cel mai dificil risc pe care ni-l putem asuma este acela de a fi sinceri cu noi înşine...Walter Anderson

Dacă aş avea mijloace,n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit,să respire pe ea, în timpul furtunii,pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul,dându-i oarecare nebunie;vântul,el,mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când.Şi să zică aşa,gândindu-se la mine:,,N-a făcut nimic bun în viaţa lui,decât această bancă de lemn,punându-i de jur-împrejur marea."M-am gândit bine,lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă.Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului...Marin Sorescu

Mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup...Sfintul Pavel

Îi numesc pleavă pe toţi cei ce trăiesc din gesturile altora şi asemenea cameleonului iau culorile altora,iubesc partea de unde le vin darurile,gustă aclamaţiile şi se judecă în oglinda mulţimii...Antoine de Saint-Exupery

Iubesc puţin cei ce-şi divulgă iubirea lor altora...William Shakespeare

Nu iubesc cei ce nu-şi arată iubirea...William Shakespeare

Iubirea nu este un târg:te iubesc pentru că mă iubeşti.Iubirea este o certitudine:te iubesc pentru că te iubesc...Liviu Rebreanu

În lumea noastră,cei mai săraci sunt aceia care râvnesc la podoabe;cei care ştiu cel mai puţin o limbă sunt aceia care,în timp ce vorbesc limba maternă,folosesc cuvinte străine; cel mai puţin milostivi sunt aceia care iubesc pe toţi oamenii;iar cei mai săraci cu duhul sunt aceia care se proclamă oameni serioşi...Sibil

Iubirea?Ce-i iubirea?...se gândea el.Iubirea stă în calea morţii.Iubirea este viaţa.Tot,tot ce înţeleg, înţeleg numai pentru că iubesc.Tot ce există, există pentru că iubesc.Totul e legat numai de iubire.Iubirea este Dumnezeu şi,când mori,înseamnă că tu,o particică din iubire,te întorci la izvorul veşnic al tuturor lucrurilor...Lev Tolstoi

Cei care distrug fericirea altora în folosul propriu sunt diavoli în chip de om;dar cei care distrug fără folos fericirea altora nu mai ştim cum să-i numim...Bhartrhari

Dumnezeu nu se uită la fapte,ci la dragostea cu care au fost făcute.Nu e nimic mult,când oamenii iubesc puţin,aşa cum nu este puţin,când oamenii iubesc mult...Sfintul Vasile cel Mare

Rănile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea că se acoperă,dar nu se închid;mereu dureroase,mereu gata să sângereze când le atingi,ele rămân în inimă vii şi deschise...Alexandre Dumas

O parte din timp ne este răpită,alta ne este sustrasă, alta se scurge.Dar cea mai urâtă pierdere este aceea datorită neglijenţei...Seneca

Iubirea este principiul vieţii şi Isus Hristos,Fiul Lui Dumnezeu,ne revelează iubirea şi viaţa în iubire,de la obârşia ei divină...Constantin Galeriu

Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea,o vom aştepta noi oriunde şi oricând...Sfintul Augustin

Cei care au plecat spre munţi să descopere înălţimile,avizi de vânt,de stele şi de nouri apropiaţi,nu se mai uită la iarba şi la florile mărunte care le însoţesc paşii...Ionel Teodoreanu

Putând recunoaşte cu adevărat lumea,nu o poţi decât iubi...P.Comarnescu

În lume totul trebuie plătit...Aldous Huxley

Se suferă proporţional cu dragostea pe care o ai.Capacitatea de a suferi este în noi aceeaşi cu capacitatea de a iubi.Este,într-un fel,umbra ei arzătoare şi teribilă...Vladimir Ghika

Daca femeile nu ar exista,toti banii din lume nu ar mai avea nici un rost...Aristotel Onassis

Nu există balanţă pentru cântărirea sentimentelor.Se spune că în dragoste,întotdeauna,dai mai mult decât primeşti sau,poate,e invers?Să iubeşti şi să-i dăruieşti persoanei iubite ce-şi doreşte,nu doar posibilitatea de a-şi satisface plăcerile mondene,ci să-i jertfeşti chiar onoarea ta este,oare,o dovadă supremă de dragoste,sau de nesfârşită încredere,sau de copilărească naivitate,sau,pur şi simplu,de nesăbuinţă?...Balzac

Stânşi unul în altul,cu inimile zvâcnind la fel,ne căutam mâinile,să ne simţim alături şi să ne privim în adâncul ochilor,de aproape şi îndelung,într-o lumină ce se aduna în noi pentru întâia oară.Ne bănuiam,unul pe altul,zâmbind.Nu ştiam de ce zâmbim.Nu mai căutam un rost.Toate tainele trăiau în noi.Ar fi fost de prisos să încercăm să le dezlegăm.Ne mişcam,simţeam,trăiam la rându-ne prin ele,stăpâni şi robi deopotrivă ai acestui mister de îngemănare sufletească...G.M.Zamfirescu

Nebun este acela care iubeşte razele soarelui,dar dispreţuieste soarele;care iubeşte picătura de apă,dar dispreţuieşte izvorul...Sfintul Nicolae Velimirovici

Cuţite înfig în noi doar cei pe care îi iubim...Ileana Vulpescu

Un oaspete...

de Zorica Latcu

Strainul,care-aseara a poposit la noi,
L-am ospatat cu paine,cu vin si cu masline.
I-am asternut in graba un pat de frunze moi,
N-am intrebat nici cine-i si nici de unde vine.

Facuse cale lunga,strainul,pana-n sat.
Cu poala hainei mele i-am sters de praf piciorul.
Ulei de levantica pe plete i-am turnat,
Cu vin batran si dulce umplutu-i-am ulciorul.

Era frumos,cu barba ca floarea de alun,
Cu ochii plini de vraja tariilor albastre.
Eu mi-am adus aminte de veacul cel strabun;
Oare vreun zeu sa sada pe prispa casei noastre?

El mi-a vorbit,dar nu stiu,surioara,ce mi-a spus.
Ca rodia de dulce-i pe buza lui cuvantul,
Ca murmurul de ape,ca freamatul de sus
Din pomi cu floarea alba,cand ii adie vantul.

Spunea despre iubirea cea fara de pacat,
De-o patima,curata ca flacara de soare,
Despre o jertfa sfanta pe-altarul nepatat,
Spunea despre durerea de-a pururi roditoare.

Si mi-a patruns in suflet si chipul lui cel drag,
Si vraja nesfarsita din vorba lui domoala;
In linistea de seara torceam fuioru-n prag.
Si lacrimi mari cazura din ochii mei in poala.

Strainul,care-aseara a poposit la noi,
Mi-a tulburat odihna cu sete negraita.
Am stat o noapte-ntreaga amandoi.
Dar el nu-ntinse mana spre floarea daruita.

Cu dragoste de frate mi-a multumit,in zori,
Cand a plecat,strainul,pe drumul ud de roua.
Si mi-au ramas in urma,ca mirosul de flori,
Cuvintele lui stranii si blande:Pace voua!

L-am urmarit in zare,cu gene arse-n plans,
Privind lumina alba cum ii juca in plete
Si asternutu-i moale cu dor in pumni l-am strans,
Lasand mireasma calda de frunze sa ma-mbete.

La Pasión de Cristo...

Ghetsemani...

de Zorica Latcu

Picioarele spalate de plansul Magdalenii
Se fransera. Sub raza divinei milostenii
Isus cazu in ruga cu fata-nsangerata
Si greu in pacea noptii rosti cuvantul: Tata,
Iti simt durerea sfanta si grija parinteasca,
Ma doare mila calda ce vrea sa ma-nveleasca,
Ma tulbura iubirea si jalea de Parinte.
Cand sangele va curge prinos al jertfei sfinte,
Cand urletul multimii va cere de la Tine
Sa osandesti pe Domnul luminilor depline,
Cand voi sorbi pe Cruce buretele cu fiere,
Cand Fiul Tau cadea-va sub bici fara putere,
Cand sfarticandu-mi trupul in drumul alb de tara
Voi duce spre Golgota cereasca mea povara,
Parinte-al meu, in mila sa nu-ti uiti legamantul,
Ma lasa cu durerea sa mantuiesc pamantul.
Sa nu-ti aduni blestemul si fulgerele toate,
Ca sa opresti mania neputincioasei gloate;
Nu-i pedepsi pre dansii cu ploaie de pucioasa,
In marea Ta iubire ma uita si ma lasa,
Ma lasa, Doamne-al milei, sa nu-ti mai simt iubirea,
Sa stiu ca nu-mi ajunge la Tine tanguirea.
Te-mbraca azi in haina lucirilor de stele
Cu bucuria sfanta a invierii mele.
Ca sa nu stiu cat suferi in lumile-ti senine,
Parinte, fa sa treaca paharul de la mine.
Iisus ridica fruntea si-ncepe sa coboare.
O aripa de inger l-atinse cu racoare.

Andrea Bocelli- L'appuntamento...

Iertările...

de Adrian Paunescu

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi.

văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock.

ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând.

ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi.

şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv.

ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi.

Daniel Avram - Ne-om intalni in Cer...

Daniel Avram - Ultimul romantic...

Nicu Alifantis - Apa marii...

Ana Belen & Antonio Banderas - No se por que te quiero...

August Rush...

Hai cu mine...

de Zaharia Stancu

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi grau de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi struguri albastri,
Fiecare butas va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.
Acolo vom gasi paduri uriase,
Paduri de plopi cu crestetu-n cer,
Paduri de stajar cu radacinile
Infipte adanc pana la miezul planetei.

Acolo vom gasi trista mea dragoste,
Patimasa mea dragoste o vom gasi
Culcata in iarba coapta de soare
Ori poate culcata pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...

Hai cu mine pana la capatul lumii,
Poate lumea are totusi un capat.

Ducu Bertzi - Iertarile...

Balanţa cu un singur talger...

de Ana Blandiana

Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut.
Păduri tropicale crescute printre coloanele
Unor temple în care nu m-am închinat,
Oceane de frunze
În care nu m-am lăsat îngropată,
Duşmani pe care nu i-am urât,
Săbii pe care am refuzat să le mânui,
Cuvinte pe care n-am învăţat să le ţip,
Trupuri pe care nu le-am iubit,
Fiare pe care nu le-am ucis,
Fluvii în care nu m-am înecat,
Răsărituri pe care n-am apucat să le văd,
Piscuri pe care n-am apucat să le urc,
Muzee amenajate în corola unor crini
Pe care nu i-am mirosit niciodată!
Toate vor avea dreptul să mă acuze.
Şi faptele mele, oricât de bune,
Nu vor reuşi să menţină un echilibru
Oricât de instabil,
Pentru că nu între bine şi rău
Va fi balanţa din urmă,
Ci între a fi fost şi a nu fi fost.

Ducu Bertzi - Cantec de dragoste...

Pasarea Colibri - Scrisoare de bun ramas...

Ducu Bertzi - M-am indragostit numai de ea...

Tu,inima cuminte,bland miel prior in soare...

de Zaharia Stancu

Tu,inima cuminte,bland miel prior in soare,
Pe pajiste,sprintar,in primavara noua
Nu cauta sa sorbi lumina din izvoare,
Ci potoleste-ti setea cu boabe mici,de roua.

Tu,gand,hulub rotund cu aripile albe,
Nu bizui sa sfasii inaltul cu vultanii,
Ci zborul jucaus ti-l despleteste-n salbe
Prin preajma casei unde te petrecura anii.

Tu,glas,nu mai cerca sa plangi in limbi de clopot,
Ci, gures ca paraul cand serpui printre flori,
Culege-le mireasma si spune-le in sopot
Povesti cu stele care s-aprind si mor in zori...

Ducu Bertzi - Suflet fara chei...

Cantec in ceata...

de Zaharia Stancu

Copacii, prea negri, ne ies in drum.
Umbrele lor clatinate sunt fum.

O spaima tacuta ne-nvaluie rea.
Poate vantul ne poarta prin lume ori poate o stea.
Ne tinem de maini, ne spunem cuvinte.
Poate noi o mintim, poate dragostea minte.
Candva ne-am plimbat prin soarele diminetii,
Acum bajbaim prin padurile cetii …

Ori poate pe marginea vietii …

Pasarea Colibri - Frunza galbena...

Poesis - Cantec soptit...

Cântec şoptit...

de Zaharia Stancu

Odată am ucis o vrabie
Am tras cu praştia-n ea şi am lovit-o
Pe urmă o zi
Şi-o noapte întreagă
Am tot plâns-o şi am tot jelit-o

Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
În mână ţineam o bucată de pâine
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plângi
Ce-ai omorât omorât rămâne

Mai târziu am crescut flăcăiandru
Şi m-am îndrăgostit nebuneşte de-o fată
Dar nu ştiu de ce
Într-o zi a murit
Şi-n altă zi a fost îngropată

Demult nu mai trag cu praştia-n vrăbii
Demult nu mai merg la nici o-ngropare
Când soarele-apune
După nişte măguri
Şi răsare în flăcări din mare.

Cintec despre Dumnezeu ascuns(fragment)

de Papa Ioan Paul al II-lea

Ţărmuri pline de linişte

Îndepărtatele ţărmuri ale liniştii încep chiar dincolo de prag.
Nu vei zbura pe acolo, precum o pasăre.
Trebuie să te opreşti şi să priveşti mai profund, tot mai profund,
până vei reuşi să-ţi desprinzi sufletul de adâncuri.

Acolo de priviri verdeaţa nu se mai satură,
şi nu se mai întorc ochii legaţi.
Ai crezut că viaţa te va ascunde de cealaltă Viaţă
în străfunduri adânci.

Din acel torent - să ştii - că nu e întoarcere.
Cuprins de tainica frumuseţe a veşniciei!
Să rezişti şi iar să rezişti. Să nu întrerupi zborul umbrelor,
numai să rezişti tot mai simplu şi tot mai clar.

În răstimp mereu vei ceda în faţa Cuiva, ce de acolo vine
închizând după sine discret uşa odăii mici -
care mergând îşi îmblânzeşte pasul
- şi atinge această linişte cel mai profund.

Oricum...

de Maica Tereza

Oamenii sunt adesea neînţelegători,iraţionali şi egoişti...
Iartă-i,oricum.

Dacă eşti bun,oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes,poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul,oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer,oricum.

Ceea ce construieşti în ani,alţii pot dărâma intr-o zi...
Construieşte,oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea,oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit,oricum.

Binele pe care îl faci astăzi,oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine,oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun,oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei,oricum.

Nicu Alifantis - Umbra...

Am legat...

de Marin Sorescu

Am legat copacii la ochi
Cu o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gasesca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

Andre Rieu - The godfather - Toscana (Cortona)

Andre Rieu - The Blue Danube...

Andre Rieu - Ave Maria

Drumul suferinţelor...

Marius Livanu - Doamne,te rog !

Citate Richard Wurmbrand...

Geniul se poate forma în liniştea unei biblioteci,dar tăria de caracter este de multe ori rezultatul unei vieţi trăite pe nicovala suferinţei.

Dacă nu îl vezi pe Dumnezeu, aceasta nu înseamnă că El nu există.S-ar putea să însemne că tu eşti orb.Orbirea nu e o calitate.Este numai absenţa luminii.Astfel,ateismul este absenţa cunoaşterii adevărului.Vei bâjbâi,dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu.

Omul caută o relaţie autentică cu Dumnezeu dar, pentru că voinţa Sa,atitudinea şi gândurile sale ne sunt necunoscute,noi tremurăm la fiecare pas ca nu cumva să le nesocotim.Această frică dispare doar atunci când trecem de la relaţia cu Dumnezeu la posesia Sa.

Eşti şovăielnic?Spui că religia este lipsită de importanţă?Sunt întru totul de acord cu tine. Întrebarea este ce semnificaţie are pentru noi cuvântul importanţă.Cât de importanţi suntem tu şi eu?Cât de importantă este părerea ta sau a mea despre ce este important?

Nimeni, nici chiar Dumnezeu, nu are o bâtă destul de mare ca să mă gonească de la El.L-aş iubi chiar dacă El m-ar ucide.Crede în Hristos şi iubeşte.Aceasta este destul.Să nu accepţi nimic în plus ca fiind de prima importanţă: nici dogme, nici ritualuri, nici legi sau condiţii fixate de anumite organizaţii.Numai să iubeşti!Iubeşte chiar dacă nu eşti iubit!

Te întrebi ce poate să îţi dea Iisus.De ce trebuie ca cineva să îţi fie folositor ca să-i dai dragostea ta?De ce această căutare constantă după ceea ce este important?Unii oameni l-au urmat pe Iisus când şi-a proorocit propria moarte pe cruce.Maria Magdalena L-a iubit şi I-a spălat picioarele cu lacrimile ei,neavând nici o idee că ar putea obţine de la El iertarea păcatelor şi un loc în rai.Ea L-a iubit doar de dragul iubirii.Fă şi tu la fel!

Dragostea este mai presus de obligaţiile pe care le impune orice lege,chiar legea lui Dumnezeu.

Dacă i-am mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce face pentru noi,nu am mai avea timp să ne plângem.

Frumuseţea îşi capătă toată strălucirea de la adevăr.

Când spui ,,Dumnezeu este" ai spus prea puţin despre El.Dumnezeu se întâmplă.El este o uriaşă venire şi devenire.Numele Său în ebraică este ,,El",care exprimă o direcţie. ,,El" înseamnă ,,către",mişcare de la alfa la omega.

Dacă credinţa nu este urmată de fapte,ori credinţa nu-i adevărată, ori nu crezi tu în ea.

Nu putem prinde pe Dumnezeu în nici o definiţie.Noi folosim nume pentru El,ştiind că aceste nume nu I se potrivesc.Maximul ce putem spune despre El este că El este.Adică dincolo de Care nu se poate concepe nimic mai măreţ.

Credinciosul trebuie să lupte până la sânge împotriva tristeţii,pentru că ea ne paralizează viaţa şi puterea în Hristos.Hristos este Domnul bucuriei!

Dacă Iuda ar fi venit la Isus după trădare,noi l-am fi cunoscut azi sub numele de sfântul Iuda.

Capacitatea de a rămâne liniştit în braţele lui Dumnezeu este măsura dragostei faţă de Dumnezeu.

Ajută pe oricine, dă-i oricui vine să ceară de la tine,chiar dacă nu-l poţi ajuta decât cu puţin.

Într-un regim de teroare,singurul loc onorabil e puşcăria.

Biblia este o stranie şi tăcută mângâiere a Miresei de către Mire.Ea conţine cuvinte şi capitole întregi a căror valoare n-o vede nimeni.Dar tocmai în aceasta constă valoarea lor.Dacă o mireasă citeşte pasionată un roman interesant,plin de detalii atractive şi înfrumuseţat de un stil minunat,mirele rămâne nemângâiat.Dar în Biblie sunt capitole întregi de genealogii nesfârşite şi liste de nume.Lectura lor te plictiseşte şi pui cartea deoparte.

Biserica nu este o societate de sfinţi perfecţi,ci de candidaţi la sfinţenia perfectă.

Spre cer avem totdeauna libertate absolută...spre pământ totdeauna suntem în condiţii.

Dacă nu ai nimic bun de dăruit lui Dumnezeu,dăruieşte-te pe tine însuţi.

Dumnezeu este Fiinţa care nu are margini deloc şi al cărei centru este peste tot.

Pentru a judeca drept,nu asculta numai toate vocile,ci ascultă şi toate tăcerile.

Când ai dăruit totul lui Dumnezeu,afară de inima ta,să ştii că n-ai dăruit nimic.

Anisoara Puica - Viata mea...

Irina Loghin - Din bucata mea de paine...

Sava Negrean Brudascu - Pe cararea vietii mele...

Veta Biris - Eu te-am iubit...

Citate Pablo Neruda...

Poate că n-am trăit în propriul meu corp;poate că am trăit viaţa altora...Viaţa mea este o viaţă făcută din toate vieţile:vieţile poetului.

Vor putea tăia toate florile,însă nu vor putea opri primăvara.

Te iubesc fără să ştiu cum sau când sau de unde.Te iubesc pur şi simplu,fără complexităţi sau mândrie...te iubesc pentru că nu ştiu altă cale...

Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii.

Numai răbdarea cuminte va ajuta să cucerim o fericire veşnică.

O iubire generoasă îşi are întotdeauna pregătit testamentul.

Este atât de scurtă dragostea şi este atât de lungă uitarea.

Visele nu se risipesc,dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi.

Adevărul este că nu există adevăr.

Spontaneitatea este produsul unor lungi meditaţii.